Nu ne potrivim?!

¤》》 4 《《¤

-Nu ti-am spus sa intri, tip spre Bryan care a dat buzna in camera.
-Vad ca esti imbracata, de ce nu as intra? ma intreaba in timp ce paseste in camera.
Imi dau ochii peste cap cat timp imi aranjez rochia de pe mine.
-Nu e prea scurta pentru magazin? ma studiaza din cap pana in picioare.
-Bryan, ii accentuez numele. E putin mai scurta de genunchi.
-Asta si zic. Mult prea scurta, stramba din nas cat timp se uita la mine. Ar trebui sa-ti iei niste pantaloni.
-Vrei sa spui ca nu arat bine in rochie? imi mijesc ochii spre el care doar isi maseaza ceafa un pic cam stresat.
-Ahm.., mormaie ceva doar pentru el.
-Da? Te ascult, incep sa bat cu piciorul in podea cum fac de fiecare data cand devin nerabdatoare.
-Ba arati prea bine imbracata cu ea incat devin gelos cand se uita cineva la tine, marturisteste cu greuate.
Ma uit perplexa la el. Ne tintuim cu privirea ca doi fraieri, ca doi adolescenti in floarea varstei care abia invata ce e aia dragoste.
Gandindu-ma iar la vorbele sale incep sa zambesc necontrolat si sa ma indrept spre Bryan.
Il agat de brat si ne indreptam spre iesire dupa ce ne-am mai tras cateva ocheade. Nici unul dintre noi nu scoate vreun sunet. E o liniste care ma face sa fiu nelinistita pentru ca nu stiu ce as putea sa zic pentru a purta o conversatie.
Acum chiar ma simt ca la primele intalniri in care eram asa timida.
Ajungem afara fara sa ne iasa mama mea in cale si sa ne pune mii de intrebari la fel cum fac mamele ingrijorate.
Ne indreptam spre masina mea, eu fiind in fata deoarece trebuie sa ajung prima la masina. Sau asa credeam eu.
-De ce esti acolo? il intreb pe Bryan vazandu-l de partea cealalta a mea pe cale sa isi deschida portiera.
-Nu, de ce esti tu acolo? imi raspunde cu o alta intrebare, ceea ce urasc din tot sufletul meu.
Inspir aer adanc pentru a ma putea calma cumva, dar nu prea imi reuseste. Niciodata nu am stiut cum sa ma calmez in multe situatii stresante, fiind si o fire impulsiva -lucru care ma ajuta si mai mult.
-Credeam ca mergem cu masina mea, ii spun aratundu-i cheile din mana mea.
-Iar eu credeam ca mergem cu a mea, isi flutura si el cheile pentru a le vedea si a le auzi mai bine.
Bun.
-Si acum ce facem?
-Vino aici. O sa ajungem mai repede la minimarket, raspunsul lui vine repede, fara sa ma lase sa astept.
-Insinuezi cumva ca nu conduc repede? rabufnesc.
-Nu, eu vreau sa spun ca..
-Asta vrei sa spui? Nu sofez pe placul tau? ma uit urat la el.
-Vanessa, nu intelegi. Doar urca in masina, te rog, incearca sa ma convinga, dar nici gand, amigo.Azi nu!
-Oho, prietene! Nici gand. Eu nu urc in masina aia cu tine. O sa raman aici langa masina mea si o sa astept, ma sprijin de masina mea prefacandu-ma ca imi verific interesata unghiile.
Pentru o buna bucata de timp nu se mai aude nimic din partea domnului care conduce prea repede, ba chiar am crezut ca a plecat.
Cand vreau sa plec si eu simt doua brate puternice ridicandu-ma.
Incep sa tip si sa dau din maini si picioare vazand ca iubitul meu ma cara pana la masina lui.
-Nu te mai zbate! imi ordona, iar eu incep sa il lovesc si mai tare.
-Lasa-ma jos, dobitocule! Ti-am spus ca n-o sa urc in masina aia nici moarta, tip la randu-mi.
Ofteaza si ma lasa jos. S-a lasat repede, sigur coace ceva acolo in mintea lui.
Ne atintim cu privirea unul pe altul. Il studiez indeaproape: trasaturile sale perfecte ies in evidenta, iar gropita isi face aparizitia din nou cand imi zambeste.
Trec minute bune de cand ne savuram fiecare cu privirea, gandind la ciori albastre, si asta ma face sa imi ies din pepeni.
-Acum ce? Ne uitam unul la altul ca doi prosti? intreb vazand ca ne atintim cu privirea de mult timp.
-Cred ca da, zambeste al dracu de enervant.
Ma invart in cerc cu mainile in par.
-De ce zambesti asa? Ti se pare totul in regula? sar la gatul lui si il vad zambind la fel de sacaitor. La dracu de nu ma enervezi, Woods. Bine, o sa urc in masina aia tampita, imi mijesc ochii cand rasul lui se amplifica devenind din ce in ce mai colorat.
Ma dau cativa pasi in spate privindu-l uimita cum rade.
-A fost foarte usor, Clark, se apropie prea aproape de mine. Acum, hai la magazin, pana nu se face prea tarziu.
Mana lui se duce pe spatele meu apropiindu-ma de el. Se apleaca spre buzele mele studiindu-le cu pofta. Astept momentul contopirii buzelor noastre, dar nu se intampla.
-Ce a fost asta? il intreb enervata vazand ca se departeaza de mine.
-Trebuia sa te pedepsesc cumva.
Pufnesc iritata in timp ce urc in masina nemultumita. Trebuie sa ma gandesc la ceva ca sa i-o coc. Nu o sa ma las nerazbunata, asta s-o creada el.
Porneste motorul si in scurt timp si multa liniste ciudata ajungem la minimarket. Incerc sa ies din masina, dar mana lui Bryan ma opreste.
Ma intorc repede pentru a-i vedea ochii caprui ai persoanei de care sunt indragostita nebuneste. Se napusteste asupra buzelor mele devorandu-le cu pofta. Pentru o clipa ma las dusa de val de saruturile lui Bryan, dar imi revin imediat ce-mi amintesc ca trebuie sa i-o coc.
Ii musc buza cat de tare pot si ma simt fericita in sinea mea cand se stramba urat la mine.
-Pentru ce a fost asta? isi duce mana la buza ranit.
-Se face tarziu daca mai vegetam pe aici, dau din umeri zambind strengar.
Se uita la mine pret de cateva secunde, iar apoi iesim amandoi din masina.
In mersul meu spre magazin imi prinde mana intr-a sa facandu-ma sa ma uit ciudat. Bryan continua sa mearga linistit, fluierand usor, pe cand eu inca fierb in propria piele.
Imi scutur usor capul continuand sa merg linistita. Intram in minimarket cautand cu privirea ce ar trebui sa luam.
Habar nu am pentru ce am venit, magazinul a fost mai mult un pretext.
-Ar trebui sa luam lapte pentru bebelus? ma intreaba Bryan, iar pentru o secunda credeam ca glumeste.
-Bryan, ai vazut copilul? Are un an, laptele nu-i tine de foame, ii explic.
-Atunci ii luam suzete, ceva ma face sa cred ca el chiar nu vorbeste serios.
Imi dau o palma peste fata exasperata.
-Tu te auzi ce spui? continui sa merg printre rafturi. Suzete pas.
-Si pentru ce anume am venit la magazin? ma intreaba, iar eu ma blochez in fata lui.
-Ce-i cu atatea intrebari? Sunt la interogatoriu? pufnesc. Gasim noi ce sa luam.
                                *
Dupa o lunga cautare prin magazin am umplut trei pungi mari cu dracu stie ce. Sincer nu am fost prea atenta la ce am cumparat impreuna. Sa recunosc, mai multe a luat Bryan decat mine.
Reusim sa punem pungile in portbagaj fara sa se rupa.
-Vrei sa mergem undeva? ma intreaba, iar eu vad unde bate.
-O intalnire? imi arcuiesc o spranceana.
-Sti tu, nu am mai fost demult la una.
-Poate, ii zambesc ingereste.
-Vanessa? imi aud numele strigat din spatele meu.
Ma intorc pe calcaie vazand un barbat de varsta mea care se apropie de mine, pasind usor.
-Chiar eu. Ashton, tu esti? il intreb, iar el da din cap zambind. Whoo, te-ai schimbat mult! exclam in timp ce-l analizez din cap pana in picioare.
-Nu mai mult ca tine! se repede spre mine imbratisandu-ma.
Toate aminturile cu el, cu Ashton, imi invadeaza la propriu mintea. Eram nedespartiti pe vremea aceea, a liceului.
Cei mai buni prieteni, pot spune. Imparteam totul, orice lucru, chiar si secretele fiecaruia.
Dar in ziua cand am plecat fiecare pe alte cai, la diferite facultati, in diferite orase, prietenia noastra s-a racit.
Mi-a fost prea dor de el, de glumele lui, de cum ma facea sa-l scot din probleme cand intra in ele.
Primul an fara sa-l vad a fost greu. Dar, cu putin ajutor, am rezistat.
Iar acum uite-ma aici amintindu-mi toate acele vremuri, pe care aproape le uitasem.
Cineva isi drege glasul facandu-ma sa imi amintesc ca si Bryan mai e aici.
Ma desprind din imbratisare vazandu-l pe iubitul meu aproape scotand fum din nari.
-Ahm..da. Asthon el e Bryan, iubitul meu.
Ma uit la amandoi, Bryan il sageteaza cu privirea pe Ashton, iar acesta doar ii zambeste.
-Asthon, prietenul cel mai bun al meu din liceu da mana zambitor cu Bryan.
Tensiunea pluteste in aer, pot s-o simt mai bine ca niciodata.
Mainile celor doi se strang usor intr-un salut tensionat.
-Vanessa, mi-a facut placere sa te revad, privirea ii cade in ochii mei. Poate am putea iesi intr-o zi ca in vremurile bune.
Imi deschid gura pentru a-i spune ceva, dar Bryan o ia inaintea mea.
-Va fii ocupata atunci, te asigur! ii scuipa cuvintele in fata.
-Bryan, ma uit urat la acesta. Sigur, Asthon, mi-ar face placere. Acum ar cam trebui sa plecam. Ne mai vedem.
Il prind pe iubitul meu de mana pornind spre masina imediat ce i-am facut cu mana lui Ashton.
-Ce te-a apucat? rabufnesc imediat ce intram in masina.
Se intoarce spre mine uitandu-se perplex cateva secunde.
-Ce m-a apucat? Nu-i mai dadeai drumul dobitocului aluia, loveste volanul masinii nervos facandu-ma sa tresar.
-Era si normal. Nu l-am mai vazut din liceu, ce dracu te apuca? ma las pe scaun oftand exasperata.
-Ma deranjeaza ca statea mult prea aproape de tine!
Bun, tocmai de o cearta nu aveam eu chef acum.
-Exagerezi, Bryan! Nu te mai comporta ca un copil, il dojenesc eu.
Ofteaza invins si porneste motorul continuand intr-o tacere tulburatoare.
Nu inteleg de ce se comporta asa lasand gelozia sa intervina mai mult. Nu avea nici un motiv de rabufnire, a fost doar o reintalnire intre vechi prieteni.
Ma asez si mai bine in scaun inchizandu-mi ochii pentru cateva secunde. Oboseala isi face cunoscuta prezenta facandu-ma sa casc involuntar.