Mă trezesc şi ies afară
Lângă lac
Mă oglindesc în el şi mă privesc
Ochiul meu sângeriu
În dimineața asta leneşă de vară
Încă mai scurge o lacrimă
O picatură udă si sărată
Nu simt nimic
Şi nimic nu mă mai doare
Doar că nu ştiu,pur şi simplu
Lacrima asta mi-a scăpat.
Cred că simțea nevoia să evadeze
Probabil că nu se simțea în largul ei acolo
În infinitul meu de nepăsare.
Se scurge pe obrazul meu rotund şi palid
Se scurge încet
Şi cu ea ultimul meu strop de sentiment
Uh,s-a scurs...
S-a scurs şi a tulburat apa
Fața mea ce se reflecta în lac...
Acum imaginea e neclară,confuză
Mă îndepărtez puțin si mă refugiez
În padure
Aleg să îmi continui somnul acolo
Căci e un loc bizar de perfect
Şi m-am trezit mult prea devreme azi
Mi-e somn
YOU ARE READING
ARTĂ-MĂ
Poetry'Artă' pentru că,deşi cuvântul "artă" nu e un verb,exprimă stare,trăire şi se conjugă in inifinite moduri - fie cu ajutorul cuvintelor,al cheii sol sau poate al culorii...Astfel arta e mai flexibilă decât orice verb. ' -mă ' deoarece există persoane...
