Gândurime

Împreună

Vreau să scap, să mă rup de această iluzie reală
Nimeni nu ne arată cum să rezistăm în această viaţă fatală
Plină de oiţe ascunse după colţi ascuţiţi de lupi
Doar prin falsitate gura lumii poţi să o astupi.

Urechile chinuite de durere mi le acopăr
Ochii ce au văzut prea multă dezamăgire, printre lacrimi îi închid
Picioarele preiau controlul, corpul le urmează, nu mai au astâmpăr
Am nevoie de mine, să mă regăsesc, vreau să mă destind.

Încă puțin, aştept cu nerăbdare clipa ce va veni
Clipa în care eu cu mine în sfârşit ne vom întâlni
Acel copil dornic de a simţi atingerea fină a dimineţii răsuflare
Care a dispărut plângând împreună cu visele lor, visele lumii înfricoşătoare.

Firele de iarbă îmi preiau corpul în atingerile fine,
Ochii văd, urechile aud, sunt doar eu cu mine
Zâmbetul sincer şi plin de speranţă pe chipul meu au reapărut
Am puterea de a visa şi din dulceaţa naturii cu inima să mă înfrupt.

Un sentiment de frică, parcă de nicăieri a devenit credinţă
Norii întunecaţi pe cerul senin se adună, vor să ne inunde cu a lor suferinţă
Le simt răzbunarea care e mai dulce decât a albinelor miere
Dar dorinţa mea de a rămâne loveşte a lor putere.

Un tunet puternic a fost eliberat, îmi face inima să tresară
Câteva atingeri reci îmi umezesc chipul cald, dar nu sunt speriată
Norii sunt răi, eu sunt puternică, dorinţa lor cu a mea nu se măsoară
Şi în orice moment, cu orice tunet ei nu vor reuşi să mă simtă afectată.

Privesc din nou spre norii negri, se retrag, sunt speriaţi
Cât vezi cu ochii, de puterea noastră ei au fost spulberaţi
Eu cu mine şi natura mereu am fost, suntem şi vom fi neseparate
Avem un scop, din faţa răului nimeni şi nimic nu ne va abate
Dar, scoarţa sună a ploaie, copacii sunt uscaţi.

Frunzele copacilor dansează în ritm cu iarba deasă
În cântecul greierilor, o muzică numai de ele înţeleasă
Pădurea fredonează lângă ei melancolic, liniştitor
Sub lumina lunii pline, o baladă a naturii, un minunat cor.

O baladă veselă prin arborii trişti simţim
În sfârşit eu cu mine am reuşit un întreg din nou să fim
Puterea naturii sporeşte prin noi, ne învaţă totul, e minunată.
Acum pot face faţă realităţii, sunt mai puternică, eu cu mine nu vom mai fi două vreodată.