Capitolul 9

35 3 0
                                    

Dupa ce am terminat de facut planurile ne-am echipat si am pornit la drum.
Ajungand in subsol am realizat ca nu mai era la fel. Toate lucrurile disparusera. Era doar o camera mare si goala si usa aceea.
Cu putin efort am reusit sa scoatem scandurile prinse cu cuie si lacatele uriase cu lanturi mari si groase de fier.
Cand am deschis usa nu era absolut nimic. Doar intuneric si o usoara adiere de aer care venea de acolo.
Cuprinsi de frica am intrat in camera misterioasa. Cand am intrat am inceput sa aud niste voci ciudate care incercau sa imi spuna ceva. Speriata m-am intors spre prietenii mei care disparusera in intunericul nesfarsit. Atunci am inceput sa fug de acolo dar usa era incuiata, asa ca am hotarat sa merg mai departe in speranta ca voi gasi o iesire.
Vocile se auzeau din ce in ce mai tare ca si cum ar fi tipat, parca imi cereau ajutorul. Am incercat sa le ignor, dar nu reuseam.
Camera nu avea ierise, mergeam de ore bune dar in zadar. Incepusem sa imi pierd orice speranta. Eram captiva intr-o camera nesfarsita si trebuia sa accept ideea ca nu voi iesi niciodata. Nervoasa am lovit un perete si se auzi un sunet ciudat, de parca ar fi fost gol. Atunci am inceput sa lovesc mai tare pana cand peretii au inceput sa cada si se vazu o usa.
Am alergat spre ea si am iesot din acea incapere ingrozitoare.

Casa Cea Noua Where stories live. Discover now