Beautiful Mistakes: Dezastrul din Paris✔

5. Joaca de-a "politistul bun si politistul rau"

-Atunci spune ce vrei!imi sare mie tandara.
-Tu. Te vreau pe tine.
-Nu sunt un obiect ca sa ma vand, altceva.
-Pai ar fi cazul sa te gândești la o alternativa cat inca am rabdare cu tine.
-Daca tot spui ca ma vrei atunci dovedeste ca si măriți sa te privesc altfel decat pe pe vechiul meu prieten ce a devenit un badaran.
-Rabdararea mea continua sa scada.
-Nu, NamJoon, nu am sa te las sa ma atingi in vreun fel atat timp cat ai atitudinea asta de badaran cu mine, nu sunt o carpa.
-Nalina, rabdarea coboară.
-Opreate masina, spun calmă.
-Nu.
-Opreste sau sar!
Pune o frana brusca , iar eu cobor din masină, iese si el.
-Ce faci?
-Ma duc pe jos, nu mai vreau sa stau in preajma ta.
Dadu un picior in roata masinii si urca inapoi. Porni masina si pleca mai departe, o sa fie greu de ajuns la vechiul NamJoon, oftez exasperata. Scot telefonul din buzunar si ma apropii de felinar, formez numarul de pe foaie si astept sa sune.
-Te-ai razgandint asa rapid?
-Sa spunem doar ca nu pot sta cinci minute cu NamJoon fara sa ne trantim vreo replica acida, oftez.
-Pe ce strada te-a lasat?
I-am spus strada insemnata pe casa si numarul acesteia apoi a inchis. Dupa cateva minute in care vedeam cum se apropie un grup de barbati cam suspiciosi un claxon ma trezi la realitate. Il vad pe Sehun la volan si ma urc in dreapta.
-La tanc, cei din fata nu stiu daca ar fi fost prea prietenosi cu tine.
-Mersi, mi-a lipsit persoana care apare la tanc, ma aplec spre el si il pup pe obraz.
-Tot acolo stai?
-Puteam sa ma despart eu de camera mea?
-Nu acolo am jucat adevar si provocare cu Rin si Min, gemenele din clasa alaturata?
-Ba da, atunci aproape ca ne-am sarutat, dar a aparut tata si eu ti-am luat apararea ca sa nu te dea afara cu matura, incepem si radem.
Nici nu am simțit cand am ajuns in fata casei, vad masina lui parcata in fata. Ce mai cauta aici?
-Vrei sa intri?
-Sigur, nici un sfert din amintiri nu am depanat, ma prinde de mana si mergem pe aleea din fata casei.
Usa se deschide si il vad pe NamJoon, inca era suparat dupa fata. Cand il vede pe Sehun se enerveaza si mai tare, merita lovitura dupa ceea ce mi-a spus.
-Uite, printul a venit dupa Cenusareasa. Ce s-a intamplat, a facut pana caleasca pe drum si a trebuit sa vina printul insusi dupa tine?
-NamJoon, de ce te porti asa?
-Are rost sa mai spun? Oricum o sa iti petreci timpul tot cu papitoiul asta in loc sa iti pese de un badaran ca mine, zambi ironic si amar.
-Nu am chef de inca o discutie pe tema asta nici sa imi insulti fostii colegi de clasa, mai ales cand e persoana de care imi place, spun pe un ton nervos, dar jos.
-Eram sigura ca o sa il preferi pe el, mereu a fost Sehun, niciodata NamJoon, trecu printre noi si se urca direct in masina lui, plecand in mare viteză.
-NamJoon, ce s-a intamplat cu tine?soptesc dezamăgită.
-Nali, hai in casa, o sa racesti daca mai stai asa afară.
Intram in casa si imi dau adidasii jos si plec spre bucatarie, fiind urmata de Sehun. Ma uit prin dulapuri, dar nu gasesc nimic, asa e, nu facusem cumparaturi. Zaresc o punga jos, langa blat, erau tot ce aveai nevoie pentru mic dejun si sa faci mancare, mai era si cafea, ceai.
"Ai plecat nervos si totusi ai fost sa imi cumperi mancare, pana la urma inca esti acolo, NamJoon."
Scot repede ceaiul si pun sa fac pentru mine si Sehun, inca ma framanta ceva. Oare spusesem ca il plac la nervi sau chiar simteam asta?
-Piscotel, e tarziu, ar trebui să...
-Sa ramai peste noapte, nu te pot lasa sa pleci asa chiar daca ai masină, esti obosit si nu ar trebui sa risti.
-Da, dar iti stau pe cap.
-Balonas, cand mi-ai stat tu pe cap?
-Prajiturica, ai devenit tare frumoasa , esti altfel.
-Altfel cum?ma introc si cad ca e in spatele meu.
-Esti mai dulce, mai intepata, ai mai mult curaj in exprimare, sentimentele tale sunt mai profunde, vorbele tale sunt mai calde ca ianinte.
Cuvintele lui imi faceau inima sa bata cu atat de multa putere ca imi simteam pulsul in gât. Am dat apa fierminte la o parte de pe foc si am oprit aragazul. Sehun ma intoarse cu fata spre el si isi puse mana pe obrazul meu, mi-l mangaie usor, facandu-ma sa ma uit in jos pentru o secundă. Se apleca supra mea, respiratia lui se lovea de buzele mele, mi-am pus mainile pe pieptul lui, agatandu-ma cu varful degetelor de umerii lui. Mi- muscat buza, ridicandu-mi privirea de pe buzele lui in spre ochii lui ciocolatii si aromati. Buzele lui se apropiara de ale mele si le atinsera delicat, precum o soaptă. Mi le frământă, facandu-mi inima sa o ia la galop, mainile mele strangandu-se si imbratisandu-i gâtul. Bratele lui imi strangeau talia, tinandu-ma aproape de el, simteam ca visez. Buzele lui erau precum o mare de matase ce ma invaluia , ma facea sa simt ca plutesc parea ca nu mai exista nimic altceva decat noi doi. Din pacate aerul si-a facut simtita necesitatea si ne-am desprins din sărut , ne priveam in ochi si respiram sacadat amandoi. M-a strans in brate , mangandu-mi crestetul capului si soptindu-mi cuvinte dulci si alinturi. Pana la urma nu a mai contat ceaiul, am urcat in camera, el a dormit in camera de oaspeti, iar eu in camera mea. Cel putin incercam sa dorm, gandul inca imi era la NamJoon.
-"Esti bine? Ai ajuns acasa?"
-"Da, nu te ingrijora, du-te la Sehun sa depanati amintiri."
-"NamJoon, te rog, nu te mai comporta asa, nu ma face sa te urăsc, nu vreau sa te urasc."
-"Poate ca e mai bine sa ma urasti, asa o sa fi fericită. Noapte bună."
-"Dar..."
-"Noapte buna!"
-"Noapte buna, NamJoonel castronel."
Chicotesc cand apas pe send , apoi dau telefonu pe silent si ma pun sa dorm. Spre surprinderea mea acum reușesc.