Un strop de iubire intr-un ocean de sarcasm

Capitolul 21 - Efecte secundare

** Acesta este penultimul capitol. Probabil e un soc, dar cred totusi ca aceasta poveste isi merita un sfarsit decent inainte sa o exagerez cu idei inutile si cu situatii complicate aiurea. Da, stiu, suntem cititori si ne place sa fie cat mai complicat, dar lucrurile incet, incet trebuie sa se si rezolve. O sa gasiti destule rasturnari de situatii in acest capitol, dar va promit ca si cel final o sa fie peste asteptari (o sa ma straduiesc). Lectura placuta si scuze celor care se asteptau la mai mult de atat. **

Karin statea in camera ei, privea pe geam. Afara ploua. Era a doua zi dupa petrecerea ei si descoperi ca era singura. Cu Maria nu vorbise prea mult in seara trecuta, Larisa sau Daniel ii spusesera lui Angel de casatorie.

-Asta e oribil! Groaznic! Teribil! Toate sinonimele din lume pentru „groaznic”!tipa ea singura. Cum sa afle? Cum!? De ce i-au spus? Si nu pot sa merg sa il intreb de unde stie. Iar idiotul ala de Daniel a fimat toata scena cand m-am sarutat cu el si mai si zice ca a sters filmarea, dar ca i-a zis Larisa de casatorie! Ce varza!

Telefonul incepu sa-i sune. Se uita mirata si vazu ca era un apel de la Angel. Nu raspunse, il lasa sa termine de sunat si isi aminti ca nu se uitase la cadou. De fapt nu prea se uitase la niciun cadou, decat cel al lui Dany. Nu prea o interesa. Iar Fernando, singura atractie a serii mai normala o considera anormala pe ea. Deschise intai cadoul lui. Descoperi ca ii luase un tricou negru cu o pisica conturata cu alb. Nu era rau, dar nu chiar ce purta ea. Ii placeau pisicile, dar nu in mod deosebit. Apoi se uita in cadoul pe care i-l luase Larisa. O esarfa cu diferite nuante de albastru intr-un model abstract. Asta nu era rau, dar avea destule esarfe. Nu o interesa. Pana acum, cadoul de la Dany era cel mai interesant. Maria ii luase o bratara de argint. Era draguta, dar o idee nu prea originala. Se indrepta spre cadoul lui Angel. Gasi o cutie pe care o desfacu nerabdatoare, dar totusi fara entuziasm si descoperi un colier cu pietricele bleu ce reflectau in forma de triunghiuri lumina si erau conturate de un material negru fin, lucios si continuau cu un lant nu foarte gros, tot negru, din zale micute care se desparteau cu o incuietoare. Si-l puse la gat si se simtea ciudat. Nu era fericita, dar nici trista. Parea ca nu are niciun sentiment asupra acestui obiect. Ii venea excelent. Ii punea in evidenta ochii albastri si buzele. Ideea era, poate, sa-i puna in evidenta zambetul, doar ca ea acum nu zambea. Auzi telefonul din nou, si raspunse mecanic:

-Ce vrei?

-Te-ai uitat? Ti-a placut cadoul?se auzi vocea lui Angel.

-Da, e frumos. Merci. Dar de ce insisti atata cu el?

-A fost al bunicii din partea mamei.

-Si... de ce mi l-ai dat mie?

-A fost un timp in care credeam ca il meriti.

-Wow, sarcasticul de Angel, din nou...

-Mai e o parte din mine, o intrerupse el, care inca crede asta, probabil.

-Da, m-ai luminat cu aceste cuvinte.

-Nu, tu m-ai luminat cu... Angel se opri.

-Cu ce? Haide spune! Sau ti-a mancat pisica creierii?

-Nu era asa zicala.

-Stiu. Nu schimba subiectul!se enerva Karin.

-Casatoria. Ai 17 ani. Cum sa te casatoresti cu Dany? Scuze ca zic asta la telefon, dar cum dracului sa te casatoresti cu tampitul ala de var-miu!?

Karin ii inchise telefonul fara sa mai zica nimic. Daca asculta cineva conversatia? Ar fi zis ca era o farsa pentru Angel. Lumea ar fi crezut-o. Nu scria nicaieri ca era casatorita. Din fericire, divortase la timp. Suna extrem, dar ce putea sa faca altceva? Isi dadu jos colierul, il puse la loc in cutiuta, se imbraca, lua o umbrela si merse la Angel la poarta. Batu cu putere in usa, nervoasa si astepta sa vina cineva.