Jurnal de Razboi,Primul Razboi Mondial(1914-1918)

Amintirea iubirii ce nu a fost sa fie

Soldatul isi inchide jurnalul si il pune intr-un sertar. Isi ia haina si jobenul si merge in vizita la prietenul sau ,Napoleon. Pe drum isi aminteste cate au facut impreuna. Haideti sa va spun una dintre amintirile soldatului. Daca mai tineti minte, am zis acum ceva vreme ca va voi zice cum Marie s-a cunsocut cu soldatul. Cei doi s-au cunoscut in timpul facultatii. Soldatul era un tip mai timid si care nu prea isi arata afectiunea. Napoleon era cel mai bun prieten al lui din copilarie. Amandoi au copilarit impreuna in sat dar, dupa ce au terminat facultatea, Napoleon a decis sa ramana la Paris. Revenind, cum soldatul era mai timid si o placea pe Marie; Napoleon l-a ajutat sa o cucereasca. Mereu il intreba pe soldat:

-Tu de ce o iubesti pe Marie?

-Nu stiu! Doar s-a intamplat. Parca ,a venit iubirea si m-a pleznit peste fata zicand ca Marie e fata pe care o iubesc.

-Si daca nu stii de ce o iubesti...atunci de ce o iubesti?

-Iar incepi ,Napoleon, cu filozofiile tale?

-Pai...prietene, vezi tu, cam asa e iubirea. Vine dintr-o data si iti zice pe cine sa iubesti. E un fel de dictator. Insa cateodata iti dicteaza sa iubesti pe cine nu trebuie si ajungi sa regreti ca ai iubit. Asa e omul...regreta mai mereu.Te rog nu fa o tampenie sa te indragostesti de o fata pe care abia o stii. 

-Sa fim seriosi! Ce poate fi gresit cu ea? Uita-te la ea, asa de frumoasa, asa de desteapta si asa de blanda! 

-Nu mai tii minte vorba domnului Trouve:,, Mata blanda zgarie rau" sau mai simplu de zis: ,, Aparentele pot fi inselatoare"?

-Oh, Napoleon, daca m-as lua dupa fiecare filozofie, citat si vorba de a ta ...cine stie unde as ajunge?

Atunci, Napoleon incepe a rade si ii zice:

-Ce devotament ai, timidule!

In acel moment soldatul nu stia ce sa faca sa rada sau sa fie nervos? A ales in cele din urma sa rada. Si radeau amandoi de cat de timid era el si cat de mult o iubea pe Marie. Brusc, soldatul se opreste si ii zice:

-Deci, ma ajuti?

-Oui, cum sa nu imi ajut timidul prieten cu care am copilarit atat de mult incat sa il pot numi mon frere ?!

-Merci, mon amie!

Ziua urmatoare, Napoleon l-a ajutat pe soldat sa  ii faca o scrisoare de dragoste... celei ce urma sa ii fringa inima dupa ani si ani. Soldatul, discret, duce scrisoare la usa camerei lui Marie. Bate la usa si fuge. Dupa scurt timp realizeaza ca a uitat sa se semneze. Merge si ii spune lui Napoleon. Soldatul se tot gandea la cum va rade Napoleon de el. Insa, cand i-a zis, Napoleon nu a ras de el ci a inceput sa ii zica:

-A gresi e omeneste! Insa, acum tu esti un student de 20 de ani care trebuie sa isi ia inima in dinti si sa ii zica lui Marie ca o iubeste!

-Bun , dar stii ca nu sunt bun la a vorbi cu oamenii...mai ales cu fetele! Tu stii ca eu incep sa ma balbai si apoi raman blocat. 

-De ce?

-Mi-e frica ca oamenii sa nu ma refuze si sa strige la mine.

-Omule, e normal sa strigam unul la altul dar daca nu scapi de frica asta promit ca te bat.

Soldatul incepe a rade. Isi ia inima in dinti si merge spre camera Mariei. Bate la usa! Inima lui bate rapid...mii de fiori il cuprind. Se aud pasii dupa usa care se apropie spre ea. Erau pasii lui Marie. Usa se deschide si o vede pe Marie... o fata frumoasa cu niste ochi ce il vrajesc pe soldat.Soldatul isi ia inima in dinti si incepe sa ii vorbeasca lui Marie:

-Salut, ai primit cumva o scrisoare?

Napoleon il auzea de la coltul coridorului pe soldatul care incerca sa vorbeasca cu Marie. Napoleon isi zicea:

-Doamne, ce direct a fost! Prea direct! 

Hai, sa revenim la soldat!

-Da am primit o scrisoare. De ce intrebi? Ciudat era ca nu avea nume.

-Pai...stiu cine ti-a trimis scrisoarea.

-Cine?

Cu un curaj ,incepe sa ii spuna:

-Eu! Eu ti-am trimis scrisoare! Marie, te iubesc ca un nebun. Martor mi-e Dumnezeu ca te iubesc. Vrei sa fi iubita mea. (atunci se pune in genunchi si ii daruieste o bratara facuta de el , cu initialele ei).

-Da, da, da! Si eu te iubesc pe tine! 

Cand a auzit aceste vorbe, soldatul s-a ridcat in picioare si rapid a luat-o in brate, sarutand-o pe buzele ei de un rosu intens. Insa, Napoleon, fiind mai atent la tonalitatea vocei lui Marie, si-a dat seama ca Marie urmarea ceva de la soldat si nu era indragostita de el.  Napoleon fuge rapid in camera si o face pe nestiutorul. Soldatul cand intra in camera, Napoleon il vede cu zambetul pe buze. Soldatul ii povesteste tot ce s-a intamplat. Napoleon il opreste si ii zice :

-Tu chiar crezi ca Marie te place?

-Da!De ce esti mereu asa de ciudat, Napoleon?

-Sunt imprevizibil...nu ciudat.Daca intr-o zi vei ajunge la vorba mea ca Marie te place din interes...imi vei da o sticla de vin?

-Da!

Si asa se termina povestea ce sta la baza necazurilor soldatului. Dupa ce soldatul s-a oprit din a-si aminti, el vede o crama. Intra in crama si il intraba pe vanzator daca are un vin Chanderlagne din 1893. Acel vin era preferatul lui Napoleon. Iese din crama si isi continua drumul... aproximativ inca doua strazi. Dupa zece minute de mers, ajunge in fata apartamentului lui Napoleon. Bate la usa. Pe fata lui se vedea cum asteapta ca prietenul lui sa ii deschida usa si sa-l revada. Usa se deschide si soldatul il vede pe Napoleon. Soldatul , in acel moment, ii zice:

-Prietene, nu te-am vazut demult! ...