Inger Fara Aripi

capitolul 50

*James*

Si am plecat, nu mai puteam sta nicio secunda acolo, nici nu stiam ce se afla in inima ei. Stiu ca-i gresit sa plec fara sa-i spun nimic...
Alerg dupa ei , cum n-am alergat dupa nici o persoana. Am ajuns la locul potrivit...locul unde dorinta mi se va indeplini. Imi intind aripile cand voi sari de pe pod.
Privirea mea mi se fixeaza in spate unde o zaresc pe Jessica fugind inspre mine.

-Nu ma lasa, te rog! Tu esti ingerul de care am nevoie! Tipa cat de tare poate.
-Singura modalitate de a ajunge la ei este aceea de a ma sinucide. Eu nu mai suport atata durere, de data asta o sa fiu doar un las si voi ceda. Renunt la viata pentru un "somn linistit". Te rog, iarta-ma! Ii zic Jessicai cu lacrimi amare in ochii mei negri.
Tot ceea ce facea era sa ma priveasca cu dispret, ii puteam vedea cum buza de jos ii tremura.
-Te urasc, nu esti decat un las, dar stii ce? Nu-mi mai pasa de nimeni. Imi zice deja plangand si o vad cum alearga indepartandu-se de mine.
A plecat, m-a lasat si ea

Ma apropiam de pod din ce in ce mai mult. Inima imi batea cu putere, faceam pasi grabiti spre moarte. Ma pot duce la îngerașii mei fiind fericit. Oare sa ma arunc? Sufletul e pregatit sa pluteasca asa ca am pasit in gol. M-am aruncat, ma intalnesc cu inevitabilul...Doar cateva secunde pana jos si sunt "inger". Ceea ce mai puteam sa aud a fost doar un dialog intre mine si Jessica:

Eu: Spune-mi daca-i intre noi iubire
       Spune-mi daca a ramas ceva nespus
       Spune-mi daca ti-a lipsit o stire
       Nu exista lacrimi ce se varsa-n plus

Ea: Nu mai spune ca vrei sa stai
       Eu nu stiu cai spre inimi sau spre porti de Rai
       Nu mai poti sa te minti asa
       Cand poti pleca
       Si stii...

Ea: Si stii
       Nu pot sa-ti vad aripile cand vii
       Dar poate
       Ascunzi de mine durerea pe care o simti direct pe spate

      Eu: NU MAI  VREAU SA FIU UN INGER  FARA ARIPI...   

Si a murit...