VOLUM I Povestea unei criminale: Criminal || One Direction

Chapter 38

Am coborat scarile rapid, fiind intampinata de Louis care era deja incaltat. Mi-am luat tenisii negrii prafuiti, incaltandu-i rapid.Am deschis usa incet, urmandu-i silueta ce se indrepta spre masina. Incercam sa gasesc o scuza sau ceva asemanator pentru a ma scoate din incurcatura.

—Louis, tip. A fost o farsa, adica nu chiar, doar ca voiam sa...

—Sa ce?, intreba zambind.

—Vreau sa vorbim, spun dintr-o data.

Chiar nu stiam ce aveam in acea seara. Imi ieseau pe gura cele mai nepotrivite cuvinte.  M-am apropiat de el astfel incat sa-l privesc in ochi. Incercam sa gasesc ceva despre care sa putem vorbi. Desi voiam sa-i spun atat de multe, nu puteam rosti nimic.

—Mi-a fost dor de tine, spun ghemuindu-ma la pieptul lui dintr-o data.

Fusese surprins, mainile lui ramanand in aer pentru o clipa, cazand apoi pe spate meu. Imi saruta crestetul, apoi se dezlipi de mine, privindu-ma bland.

—Acum tu ai un prieten, rosti, dezamagindu-ma.
Aveam dreptate. Cand el venise la mine, il refuzasem pentru ca era cu Jesper, iar acum cand eu am venit la el, ma refuzase pentru ca eram cu Niall.Roata se intoarse, si nu cum as fi dorit eu. Pur si simplu in inima mea se crea un crater imens, provocandu-mi durere. L-am urmat pana in casa. Ma descaltasem repede,fugind mai apoi in camera mea. Se pare ca Emyli deja adormise, asa ca ma asezasem si eu in pat inchizand imediat ochii.

***

Era seara. O seara groaznica. Dintr-o data m-am trezit ghemuita intr-un cerc, impreuna cu Emyli, si toti cinci baieti, jucand adevar si provocare. Mai a toti alegeam adevar, jocul devenind rapid  plictisitor. Louis ma privea cu ura, atunci cand Niall ma saruta. Nu era singurul. Nici Harry nu parea prea fericit, de apropierea noastra. Emyli si ea era furioasa pe mine. Era ferm convisa ca eu si Louis eram alesii perfecti.

—Eu zic sa jucam vatea scunselea, rosti dintr-o data Emyli ridicandu-se din picioare.

Toti fusesem de acord. Am inceput sa facem tot felul de ghicitori pentru alegerea celui care urma sa numere. Niall pierdu-se, asa ca isi accepta soarta, si se chemu-i la unul din peretii livingului.

A inceput sa numere, ceilalti fugind imediat. Eu stateam in picioare, nestiind unde sa ma ascund. Mi-am adus repede aminte de podul casei, in care ma ascundeam cand eram mica. Am urcat repede cele trei etaje ale casei, ajungand rapid in fata usei de lemn, zgariata si ponosita. Am apasat pe clanta ruginita, pasind in incapere. Mirosul de lemn ud ma facu sa zambesc. Am inchis usa, intorcandu-ma apoi cu privirea spre incapere. Am dat de Louis care statea si ma privea ciudat. Am continuat sa merg spre pat fara sa-l bag in seama.

Louis P.O.V

  

Am lasat-o sa paseasca in fata mea, mireasma parului ei inunandu-mi narile, facandu-ma sa zambesc automat. Se aseza pe patul moale fara sa ma scape  din privire. Asteptam ca Niall sa ne gaseasca si sa ne intoarcem in sufrageria plictisitoare, ce ma intrista. Imi doream sa o ating, sa o sarut, sa o miros, sa o simt, sa o mangai…

Ochii ei pur si simplu ma adanceau intr-un basm, in care ea era a mea, in care zambetul ei imi era singura hrana, atingerea ei singurul vesmant, iar iubirea ei singurul pacat. Pacatul divin, ce m-a facut sa ma indragostesc de ea.

Parul ei, ce pierdea usor culoarea neagra a vopselei, statea buclat pe umarul ei gol, atragandu-ma in tabloul frumusetii perfecte, ce parca imi lua mintile, cu fiecare secunda care trecea.