Doar un vis ?!

Ultimul Capitol

...Am intrat într-un fast-food. Eram lihnită. Am observat că era un fast-food diferit faţă de oraşul meu.
Eu: -Tiff, spune repede ce vrei să mănânci, dacă nu,o sa comand eu prima.
Tiff: -Comandă, că m-ai înnebunit !
Iar un zâmbet uriaş îmi apare pe faţă. La stand era un băiat şi o fată, cam de vârstele noastre.
Băiatul era bruneţel, cu o frizură destul de drăguţă şi cu un zâmbet larg pe buze.
Fata era şi ea brunetă ,cu părul lung ,şi ochii căprui . Destul de frumuşică, pot spune.
Defapt ,amândoi erau destul de frumoşi,încât să te poţi îndrăgosti de vre-unu doar de la prima vedere.
M-am uitat prin vitrine şi mi-am adus aminte din nou că nu suntem la un fast-food obişnuit. Erau tot felul de preparate, şi erau putin cam scumpe. M-am uitat la preţuri,apoi am tras repede un ochi şi la mine în portofel. Peste 2 zile jumătate plecam înapoi acasă, şi îmi trebuia bani de tren.
-Ce doriţi? -mă întreabă fata din spatele ghişeului.
-ăă, nu prea știu.. -îi răspund nesigură pe mine.
-Dacă nu şti, poate te pot ajuta eu. În partea dreaptă vă prezint faimoasele placinte cu cremă de brânză ale bunicii, în dreapta avem gustoasele forme de pui cu sos de smântână şi usturoi, iar pentru a vă răcorii, avem un suc minunat făcut în casă din citrice proaspete. Dar... -şi tot continua acel băiat să-mi prezinte produsele.
Nu înţelesesem atât de multe,dar nu l-am oprit. Era destul de simpatic când se chinuia el să formeze câte un epitet din fiecare fel de mâncare.
-Deciiiii, v-aţi hotărât?!?!? -întreabă el foarte curios.
-Donn ' ,ia-o mai uşor. În curând vei speria toţi clienţii! - îi exclamă fata.
Şi încep să chicotesc. Iar Donn ' se uită la mine şi a scos un mic rânjet la colţul gurii.
M-am aşezat pe unu dintre scaunele de la ghişeu şi i-am replicat :
-Surprinde-mă, Donn ' . Dar atenţie la preţ fiindcă nu am prea mulţi bani la mine. -şi încep să râd.
Tiff se aşează lângă mine si comandă şi ea nişte preparate.
Fiindcă nu erau mulţi clienţi, am putut vorbii mai multe cu cei doi şi am făcut cunostinţă . Sunt chiar de treabă.
După ce am plecat înapoi la hotel, pe drum îmi spune Tiff cu un aer destul de şiret:
-Haii, te-am văzut cum te uiţi la Donn'. Mai ales când ai aflat că cei doi sunt verişori, ai rasuflat uşurată.
-Termină, Tiff!
-Dar şti că nu ai cum sa fi cu el. Vă despart 600 de km...
-Da. Știu şi eu. -răspund oftând- Dar el este atât de drăguţ, este amuzant şi mereu cu zâmbetul pe buze ...
-Nu ai ce să faci. Peste 2 zile plecăm.
La cuvintele lui Tiff îmi vine ideea cea mai măreaţă: Mai am 2 zile până plec,deci in 2 zile pot să-mi petrec timpul cu el.

...şi asta am făcut.. Ne-am apropiat mult in două zile. Ne-am petrecut timpul până în ultimele 30 de minute ale mele.
Este ora 20:28 . Peste 30 de minute trenul va veni şi va trebui să plec acasă.
În gară sunt eu, Tiff, Donn' şi verişoara lui, Mika.
Peste câteva zeci de minute se anunţă venirea trenului.
O iau în braţe pe Mika şi îi spun că-mi va fi dor de ea.
Urmează Donn'...
Mă uit la el şi îi sar în braţe. El mă strânge cu toată puterea.
-Imi pare aşa bine că te-am cunoscut, şi îmi pare enorm de rău că trebuie să plec. -îi spun eu băiatului.
-Şi mie îmi pare bine că ne-am cunoscut. Nu o să te uit. O să vorbim, şi intr-o zi o să ne întâlnim din nou. Iți promit. -îmi răspunde el cu o voce mai tristă.
Mă dezleg din îmbrăţişarea lui şi mă uit la faţa băiatului care este tristă,care nu mai reflectă nici un zâmbet,şi-l iau din nou în braţe.
Este pentru prima oară când nu vreau să mă întorc acasă,si este pentru prima oară când mă indragostesc de un #Străin.
Trenul deja a ajuns, şi si-a făcut pauza. Trebuie să plece.
Mă uit pe geam la băiat, iar faţa lui îmi atrage prima atenţia.
-Nu mai fi trist, băiatule..-îmi spun în gând.
Le fac cu mâna ,iar Mika face la fel.
Băiatul doar se uită trist la mine ca şi cum şi-ar fi pierdut zâmbetul pe drum.
-Nu mai fi trist, băiatule!!  -îmi repet a doua oară în gând.
Trenul începe să se mişte. Încep să fac cu mâna ca o disperată, iar el face la fel. Mă uit pe geam până îl pierd din vedere,iar o lacrimă îmi curge pe obrazul rece.
-Nu mai fi tristă, fetiţo!  -îmi replic în gând. 
Dar.. nu pot să mă gândesc la altceva decât la imaginea lui care se indepartează de mine.
Îmi pun mâinile la ochi, şi...

Am deschis larg ochii. Realizez că sunt în pat, acasă la mine. A fost doar un... vis.
Îmi verific obrajii şi observ că sunt umezi.
Până la urmă, şi în vise ,despărţirile de oamenii iubiţi sunt grele.