In pasi de dans

Capitolul 12

Intru la mine in apartament, ma duc in bucatarie, asez faruriile si fac cafea pentru mine, Zak si frati-miu. Dupa ce sunt gata, asez cestile pe masa si imi mai fac una, separat. Pe cea din urma o beau in picioare, dintr-o singura sorbitura.
-Zahar?il intreb pe Zak dupa ce pus cescuta golita de lichid in chiuveta.
-Nu, multumesc. O prefer neagra.
Ridic din umeri si ii pun lui frati-miu 2 lingurite de zahar in ceasca, amestecand granulele albe si dulci pana ce se dizolva.
Dupa iau un bol si pun in el frisca, rahar, un galbenus de ou, scortisoara, niste baton de vanilie granulat si sunt gata sa le amestec cand realizez ca lipseste ceva.
Stau si ma holbez la castron neputand sa imi dau seama ce lipseste.
-Te ajut cu ceva, ma intreaba Zak uitandu-se la mine, curios.
-Mdea. Nu stiu cum sa le amestec astfel incat sa iasa crema de vanilie.
-Pentru clatite?
Dau aprobator din cap, gandindu-ma ce nu am pus.
-Pai e extrem de simplu, spune si ia o lingura din sertar. Fii atenta. Esti atenta, ma intreaba, ridicand lingura cu 2 degete.
-Da, domnule profesor, spun prevanzand o reprezentatie a la chef Zak.
-E totul din incheietura. Trebuie sa te misti cu o viteza constanta de 15 km/h si sa o tii asa 30 de mintute. Dupa, schimbi si amestesti cu 14,5 km/h pana amestecul devine omogen si "puf". Ti-ai pierdut 40 de minute din viata dand cu lingura intr-un castron in timp ce poti sa mananci clatite fara niciun sos.
Rade in hohote, iar eu ma uit urat la el.
-Eu nu fac misto. Lipseste ceva dar nu stiu ce...
-Esenta de vanilie, imi spune el. Nu ai pus esenta de vanilie.
Intr-adevar, lipsea vanilia, dar nu m-am putut abtine sa nu il intreb:
-De unde stiai?
-Te-am urmarit, spune el, nonsalant.
-M-ai urmarit, repet eu.
-Exact asta am spus.
-De ce?
-Imi place sa urmaresc lucrurile frumoase, spune luandu-si cafeaua si asezandu-se la masa, lasandu-ma cu obrajii in flacari.