Observă-mă!✔

Observă-mă!: 56

Deschid cu grijă poarta curții și o poftesc înăuntru. O închid la fel de silențios și remarc o sursă de lumină venind din bucătărie. Se pare că mama iar nu are somn. Sper doar că nu va reacționa aiurea din cauza musafirului venit brusc.

Intrăm în clădirea micuță și modestă, descălțându-ne la ușă.

— Hei, Jungkook... Nu vreau să-ți deranjez părinții. Pot să merg aca...

— Stai liniștită, nu deranjezi pe nimeni. Nu te pot lăsa să te întorci la omul ăla. Nici în ruptul capului nu-ți dau drumul.

— Jungkook! Scumpule, tu ești?

— Da, m-am întors.

Din bucătărie iese mama cu un zâmbet trist pe chip. Se oprește în dreptul ușii, analizând-o pe Yoomi din cap până-n picioare.

— Oh, Doamne! Ți-ai făcut însfârșit iubită, puiule? brusc i se înseninează fața și vine mai aproape. Bună, eu sunt mama lui Jungkook, Jeon Yejin.

— Um... Eu sunt Park Yoomi. Încântată, doamnă Jeon, se fâstâcește apoi își strâng mâinile călduros.

— Te rog, spune-mi Yejin.

— Am înțeles, doamna Yejin.

— Doar Yejin, draga mea.

— Oricum, mamă, Yoomi poate sta la noi o perioadă?

O rog din priviri, ea arcuindu-și perfect o sprânceană. Începe să zâmbească din nou, mutându-și atenția ba la mine, ba la Yoomi.

— Sigur că da. Dar, putem discuta între patru ochi mai târziu?

Aprob printr-o mișcare a capului și o anunț că plec sus. E atât de liniște pe aici. Probabil tata încă nu a venit de la crâșmă. Ah, mă rog să nu fi băut iar în exces și să facă vreo șcenă.

— Aici este camera mea, și a ta de acum încolo, intrăm în încăperea spațioasă și sumbră din vina întunericului predominant.

Mă duc spre geam și dau draperiile din fața sa, lăsând lumina lunii să invadeze camera. Mă întorc pe călcâie și apăs pe întrerupător pentru a aprinde becul.

— Acolo este baia, arăt spre ușa albă dintr-un colț al camerei. Aici vei dormi tu, îi indic patul, iar aici eu, mă așez pe canapeaua din fața televizorului.

— Dar... Nu vreau să dormi pe canapea. Vei avea dureri groaznice de gât.

Se așează turcește pe mobila destul de tare.

— Pe tine nu am de gând să te las să dormi aici, spun hotărât și îi iau mâna într-a mea.

— Poți dormi în pat, cu mine...