Usa balconului se deschide cu un zgomot scortos dar totusi subtil lasandu-mi loc sa ma strecor afara. Stau cateva minute in scaunul acoperit cu o patura de lana care imi pisca toate partile descoperite ale corpului si savurez intr-o liniste desavarsita peisajul apoi nemairezistand tentatiei scotocesc dupa bricheta sub mine si imi aprind tigara. O tin strans in mana de parca as putea-o pierde in orice minut, fiecare secunda e nepretuita alaturi de tigara mea pretioasa si nu am de gand sa le pierd indiferenta. Ma uit in stanga, in dreapta, in fata mea, la balcoanele blocului de vis-a-vis, ma uit pe strada imbratisata de niste raze timide si vad doar urme de oameni care acum dorm linistiti in casele lor. Simt o figura intr-un fel familiara si imi intorc, in extazul tigarii, capul. Vecinul de la apartamentul 23 sta in balconul lui dezordonat, invalmasit cu lucruri depozitate in cutii care inca asteapta sa fie desfacute si imi zambeste cu un colt de gura. Printr-un gest somptuos si amplu isi misca mana in care tine tigara pe un sfert terminata si da din cap in semn de salut. Ii raspund cu un acelasi gest dar lipsit de tact din partea mea. De cand am auzit ca cineva nou se va muta aici m-a tot sacait un gand pervers ca va fi o schimbare in tot si in toate, ca si cum batranica de la 20 se va decide in sfarsit sa puna zahar in fursecurile ei cu alune sau ca si cum ar veni in sfarsit instalatorul la familia de deasupra pentru a le rezolva problemele si a-i face sa inceteze sa se mai certe.
