The story of Dramione//vol.2

Cap. 6

- Ron, trebuie să îți spun ceva!

- Te ascult!

- Eu........eu.......ăăăm......păi ştii .....

- Ce e?

- Cred că va trebuii să mai amânăm nunta.

- Păi cam asta e evident.

- Bine.Mai vreau să îți spun ceva.

- Păăi...zi!

- Am-rămas-însărcinată-cu-Draco!

- Hermione, nu am înțeles ce ai spus!Mai repetă o dată!

- Am...rămas....însărcinată..cu Draco.

- Te rog să îți faci bagajele şi să pleci!

- P-Poftim?Ronald, eu.....

- Am spus să îți faci bagajele şi să pleci!!!

- Bine!!Am înțeles!Nu e nevoie să strigi aşa!

Am urcat şi am început să îmi împachetez lucrurile.Nu ştiam unde să mă duc, nu puteam merge la Draco, asta e clar.Singurul loc unde mai rămâne (în afară de casa Potter pentru că ştiu că acolo o să fie el în mare parte din timp) fosta casâ a părinților mei.Am terminat de făcut bagajul, am coborât şi am plecat fără a îi mai spune nimic lui Ron.

Am început să plâng pe stradă şi să grăbesc pasul, mersul meu transformânduse într-o uşoară alergare.
Orbită de lacrimi am început să mă izbesc de diferite persoane, printre care şi un bărbat care nu a tratat cu indiferență gestul meu şi a ripostat.

- Domnişoară, uită-te pe unde mergi!

Când am ridicat privirea să vad cine este, nu mi-a venit să cred.

Era...era...

- Viktor?

- Hărmiuni?

- Hermione.Dar da!Nu-mi vine să cred că te-am întâlnit!

-Nici mie!Dar de ce plângi?