Diseara fug

Fumoarul

   -Nu, ti-am mai spus ca saptamana asta nu vreau sa fumez! Mergi mai bine cu Rod la fumoar.
   -Hai, ma, nu ma lasa asa... Stii ca nu am chef sa stau dupa el, dupa fundul lui, si, si, offf, se balbai Clarabelle.
   Dupa cateva secunde de asteptare, Clarabelle se uita in jur dupa Rod si Victor. Normal ca s-au dus la fumat exact ce s-a sunat de pauza. Fata incepu sa mearga cu viteza spre iesirea liceului. In sfarsit, freza de taran a lui Rod se ivi.
   -Cred ca vin cu voi la fumoar.
   -Ai tigari, sau ce? intreba Rod.
   -Voi nu aveti?
   -Una pentru mine, una pentru Victor.
   -Pot sa cumpar de acolo, nu?
   Rod intoarse capul cu plictis la persoanele cu care flecarea inainte. Victor mergea cu fata lui de autist moldovean, fara sa-si plece capul la "creaturile" din jurul lui.
   -Na, pot sa cumpar de acolo? intreba Clarabelle cu fata spre Victor.
   -Da-a! raspunse Victor cu tipica lui exasperare controlata.
Clara mergea pe drumul intortocheat spre iesirea liceului. Trecuse de prima poarta cu gardieni, de a doua, vesnic uitata deschisa(chiar si in unele nopti de weekend), de farmacia mai mereu plina, de chioscul cu ziare si reviste, iar in cele din urma, a facut dreapta la "fumoar". Fumoarul reprezenta o mica intersectie. Daca o luai la stanga dupa ce intrai pe drumulet, erau blocurile cu surite si depozitele pub-ului- "Pauza Mare"; tot in fata se aflau garajele, o parcare imensa si cateva blocuri construite in stilul haotic al oraselului "voios" de munte, in care locuia Clarabelle.
Rod o luase tot in fata cu baietii lui- cei manelisti, care nu invata nimic, dar iau note acceptabile la profilele cele mai grele(matematica-informatica-engleza intensiv, sau simplu). Victor a avut grija sa se aseze ca un sociopat, langa o bara mare de separare, in singuratate.
    -Victoor, de unde pot sa cumpar? intreba Clara.
-De la omul ala, de exemplu.
-A!
Tipul pe care-l pozitionase moldoveanul cu privirea, era un fost coleg de-al fetei: C.P., dupa noua porecla.
-Hei, pot sa cumpar o tigara?
-Un leu.
-Mersi!
Clara intinse mana dupa focul lui Victor. Era o zi obisnuita de septembrie. Scoala incepuse de o saptamana. Viata nu fusese niciodata mai neinteresanta si usor de detestat. Clarabelle se gandea ca nu mai suporta nici decenta, nici indecenta oamenilor, nici bunatatea nici rautatea, nici chiar dragostea, scoala, sentimentul de atasare sau dorul... "De ce ai trai pana la urma? Pentru ca asa trebuie sa fie normal? Pentru ca iti e frica de ce urmeaza dupa moarte? Pentru ca iti e frica sa te desparti brusc de oamenii cunoscuti?".
   Clarabelle se simtea destul de patetica in acele momente dedicate unei filosofii, care, in realitate, i se parea putin inutila. Stia ca viata ar fi fost mult mai buna daca o traiai simplu, fara prea multe intrebari, ganduri, fara sa iubesti, sau sa iubesti si sa ai o incredere neclintita nici de ochii vesnic cautatori ai partenerului(care in final o sa-ti transmita din gene ca au chef de alt sex, de alt fund, de alte pasiuni, de alte abdomene mai lucrate). Iar viata ar...
   -Zi-mi asa, nu pare ca Rod se ascunde  intre prietenii lui manelisti? o intrerupse Victor din criza existentiala.
   -Ah, ca sa vezi, si tu ii numesti "manelisti"... Rod duce o viata simpla, eu cred ca e neutru.
-Cum vezi tu neutru?
"Cum, Doamne, vorbeste tu romana, Victor", se gandi Clara.
-Adica, Rod nu se vede slab cand nu e cu prietenii. El se simte la fel de stabil si cand sta singur. Tu ai zis ca pare cumva las, eu am zis ca e neutru, nu sta sa-si analizeze starea sau statutul.
-Nu e ca si cum si-ar da seama daca o face pur si simplu pentru ca ii e frica sa stea fara ei, sau pentru ca e mai "puternic" printre ei.
   Tigara mai avea doar 2-3 fumuri pana la filtru. Clara lua inca 4. Se gandea pe de o parte ce disperati sunt unii adolescenti(pentru faptul ca fumeaza si filtrul), iar pe de alta la discutia aparent neinteresanta despre Rod.
   -Eu nu inteleg de ce vorbesti despre Rod.
   -Na... pare ca are ceva interesant la caracterul lui.
   -Dar nu are. E Rod. E un manelist care fumeaza, joaca fotbal, e afemeiat, da din cur pe melodii si bea visinata cu gemenii.
   -Chiar da din cur pe melodii, se amuza Victor.
   Victor avea un ras greu de imaginat de o fiinta normala. Probabil doar "geniile" moldovene puteau sa inteleaga strigatele acelea de hiena. Il vedeai serios, retras, cu aura lui de atotstiutor, cu gesturile lui de autist-geniu (sau poate doar asa il vedea Clara), si brusc!
   "Ni-ha-hah-aaaaaa-haha-aaaaa"
   -Victor, ce faci dupa ore? Ai chef sa stam la o tigara sa vorbim despre cacaturi existentiale sau Rod, in fine.
   -Ok.

   -Ai un ras de hiena.
   -Ma-ta e hiena.
   Radeau amandoi ca niste prosti, intorcandu-se pe acelasi drum enervant. Clara se simtea bine cu oamenii comozi si dezvoltati mental ca Victor. Plus ca avuse discutii cu el si in primul an de liceu. Ea si Amber, apoi Victor, apoi clasa a 10-a unde, unde...