Diseara fug

Diseara sunt singura acasa

Victor era intr-adevar o persoana comoda. Clarabelle stia ca mai rar intalnesti persoane care pot fi subestimate si supraestimate in acelasi timp. Dupa ore ii spuse acestea in contextul unei discutii despre dezvoltarea in cei doi ani de liceu.
   -Mi s-a mai spus. Stii ca nu esti departe.
   - Adica?
   -Fostul meu coleg de camera, Miller, a venit in internat acum doi ani si mirosea a prost numai si la un metru departare.
"Mirosea numai si la. Totul curge in exprimarea ta" ii fugi pentru o secunda gandul Clarabellei.
-Si ca sa inteleg: era un prost din Moldova care s-a aratat un zeu al cunoasterii cotidiene.
-Ce pula mea vorbesti acolo? Omul e normal, dar l-am coborat eu prea tare la inceput. In momentul cand am inceput sa vorbesc cu el... lucruri...atunci mi-am dat seama ca e mai inteligent ca majoritatea moldovenilor din camin. Are momente cand vorbeste foarte inteligent si altele cand te intrebi cum dracu' ai fost in stare sa crezi ca e inteligent.
-Usor de subestimat si supraestimat in acelasi timp, spuse mecanic Clara.
-Bingo!
-In primul rand nu era atat de complicat ce ai zis tu. Nu stiu de ce ai zis "Bingo!".
-Atunci de ce ai repetat ca si cum aveai o revelatie de copil de 10 ani?
-Pentru ca modul in care vorbesti camufleaza subiectul. Spui ceva simplu dar ridici sensul si complexitatea cacatului de subiect cu vocea aia de urs ragusit si accentul de moldovean.
-Probabil, mi s-a mai spus de accentul meu. Chit ca sunt nerabdator sa scap complet de el, ma amuza cand oamenii chiar vad in asta ceva interesant.

Orele trecusera. Mama Clarei lustruia mobila macar de doua ori inainte sa plece in tura de noapte.

-Poate te pune pacatul sa faci ceva de mancare si sa imi murdaresti vasele. Daca vrei sa mananci, deschide frigiderul si nu lasa mizerie, cum lasi de obicei, in urma ta. Nu te poate lasa nimeni in casa singura, pentru ca distrugi tot ce muncesc eu!
"Femeia asta trebuie sa aiba multe probleme", isi spuse Clarabelle lipsita de dragostea tipica a unei fete pentru mama ei. Nu a putut niciodata sa simta mai mult de respect si apreciere fata de ea.
-Gata, ma duc, sa ai grija ce faci, nu uita sa inveti, ca tu nu inveti...
-Paa, spor la lucru, ii taie vorba fata.
-Nu inveti nimic, stai pe telefon, cand vin maine dimineata imi predai telefonul sau iti iau eu incarcatorul.
-Mama, nu fii culmea, am nevoie de el pentru teme.
-Alti copii nu au nici ce pune in gura, tu esti o buiaca, nu ai invatat nimic de la mine.
"O pula am invatat de la tine". Se auzi usa trantita. Clara inghiti in sec. Ora 18:45. "Eu fac ceva diseara, tre' sa fac o prostie ca la 13 ani. Hihi, vreau sa ies din casa cand mama nu e, ce rea sunt!"
Clarabelle se gandi ca cercul vietii ei era destul de stramt. Nici nu i-ar fi placut poate sa aiba o viata plina, multi oameni interesanti, bani si posibilitati nelimitate. Existenta oricum avea partea ei foarte searbada si scarboasa. Dar Clara simtea dezgustul acesta cu o profunzime naiva. Stia ca pentru toti viata putea sa se rezume la niste lucruri simple...
    "-De ce sa nu te complici? De ce nu ai despica firul in patru?" isi aminti de Victor si filosofia lui care fuge de perspectivele deprimante ale vietii.
Isi luase geaca, isi refacu machiajul si se pregati sa iasa din casa...