În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...
- Ion Minulescu, Acuarelă
câteva raze de soare, palide, pierdute, aiurite își croiesc drum printre norii de plumb și scaldă în lumină peisajul abstract, parfumat cu cea mai scumpă mireasmă a ploii.
fapt, ușor de omis și greu de observat printr-atatea siluete gri, posesoare de umbrele colorate ce par a-și pierde culoarea la fiecare pas. oftez și-mi trec absent degetul mare peste sticla rece a camerei. oricât de frumos ar fi, oricât de greu de observat și oricât de unic, nu merită efortul unei poze. ceva unic, frumos și greu de observat nu poate fi suficient întrucât deja miroase a clișeu.
oftez. oftez din nou oftez din nou și iară. se pare că nimic nu e demn de a fi fotografiat în orașul în care plouă de trei ori pe săptămână. sau poate problema e la mine... nu sunt pretențios.. sunt doar prea plictisit. presupun.
Mi-am spus că nu scriu nimic până nu citesc cărți cu sfaturi și tot ce se poate din categoria aleasă dar se pare că plictiseala a învins. Povestea e yaoi. Cred că n-o să fie prea siropoasă. Cred.
YOU ARE READING
Rain ;yaoi, boyXboy;
Short Story„alene, degetele lui lungi se împletesc perfect printre șuviţe roșcate, dezordonate, care până de curând au valsat nestingherite cu cele mai rebele picături de ploaie. ochii de un negru abisal, întâlnit adesea în cele mai urâte coșmaruri, mă fixează...
