oftez și-mi trec degetele prin claia neagră, dezordonată și îmbibată în picături de ploaie. Îl descâlceasc, îl scutur, îl descâlceasc încă odată. continui până când îmi simt dinți clănţănind în mod bizar. mi-e frig. simt răceala până în măduva oaselor. și totuși trupul meu refuză vehement să tremure.
prea obosit și înfrigurat pentru a-mi continua plimbarea târzie, intru în prima ceainărie pe care o văd, închizând atent umbrela (dacă chestia asta cu gaură fix în mijloc poate purta titlul de umbrelă) în încercarea eșuată de a opri picăturile întârziate (alea care nu mi-au căzut mie în cap) să facă contact cu podeaua maronie, perfect uscată până la intrarea mea.
remarcându-mi prezenţa, una dintre chelnerițe oftează dând dezaprobator din cap, indicându-mi un loc unde să pun umbrela la uscat.
fac cum mi se idică apoi mă las înghițit de fotoliul cald și pufos, foarte apropiat de sursa de căldură. îmi comand un ceai de lămâie, apoi, mai mult sau mai puțin entuziasmat, îmi concentrez toată atenția asupra fotografiilor mult din aparat, mult prea mediocre pentru a merita efortul de a fi developate.
dezamăgit, scotocesc în rucsac până găsesc singurul lucru ce mă oprește din a renunța la a fi fotograf. o foaie îngălbenită pe care, acum mult timp, am notat cele mai importante cuvinte din viața mea, mult prea intime chiar și pentru a le scrie aici. le citesc în repetate rânduri. oftez. da, oftez cam mult.
arigato Awesome-Dreamer pentru copertă, e genială ~\(≧▽≦)/~
YOU ARE READING
Rain ;yaoi, boyXboy;
Short Story„alene, degetele lui lungi se împletesc perfect printre șuviţe roșcate, dezordonate, care până de curând au valsat nestingherite cu cele mai rebele picături de ploaie. ochii de un negru abisal, întâlnit adesea în cele mai urâte coșmaruri, mă fixează...
