Thinking of you

5. Ce se întâmplă?

Eram galbenă la față. Ce s-a întâmplat?Oare acesta nu era zborul tatălui meu? M-am mai uitat încă o dată înspre panoul de informații și ce știam eu era exact ceea ce scria și pe acel panou. Din nou am verificat cu panoul, dar tot nimic. Dau să plec când, deodată, o voce foarte cunoscută îmi strigă numele. Mă întorc să văd cine e, iar în fața mea stătea, acum, un bărbat înalt, îmbrăcat la patru ace, cu ceas la încheietura mâinii stângi și părul brunet dat pe spate.

- Tată! Și sar în brațele sale puternice, într-o îmbrățișare strânsă de care îmi fusese dor.

- Bună, draga mea!

Îmi venea să plâng de fericire. Îi întind cadoul și, după doar câteva secunde, tresar în momentul în care văd cum reacționează atunci când vede ce este înăuntru. Parcă era un copil mic care primea ce își dorea de foarte mult timp   și de abia acum cineva s-a îndurat să-i facă  pe plac și să-i împlinească dorința.

    Pornim spre casă povestind din peripețiile noastre din săptămânile care au trecut. Dar toată bucuria mea s-a dus când mă uitam întâmplător pe fereastra unui restaurant. Prima dată am crezut ca nu văd bine, dar când mă uit mai bine, era chiar Alex. Acesta stătea în brațe cu o fată care se dădea la el de foarte mult timp. Voiam să mă duc să îi trag două palme nesimțitului, dar tatăl meu era lângă mine și nu voiam să îmi stric dispoziția mai tare, spunându-i tatei ce am văzut.

   Ajungem acasă și intrăm. Acum era momentul să îi zic tatei ce s-a întâmplat, chiar daca urma să-mi fie foarte greu.

- Tată, un aer de ezitare mă cuprinse, însă am reușit să trec peste, trebuie să îți zic ceva.
- Ce este, scumpo? Ce s-a întâmplat?
- E vorba de mama. Astăzi dimineață a fost, lacrimile îmi curgeau tot mai tare cu fiecare vorbă pe care o spuneam, ucisa.

Fața tatălui meu se făcu serioasă, iar ochii i se împăienjeniră de lacrimi.

- Cine a facut asta?

- Nu știu, tată. N-am apucat să îi văd fața ucigașului.

M-a luat în brațe, liniștindu-mă cu vorbe calme, dar în vocea sa se recunoștea abținerea de a nu plânge. După mult timp de stat așa ne-am dus ambii la culcare.Tati a trebuit sa doarma pe canapeaua din sufragerie,deoarece camera parintilor nu era curată.Ziua de duminica trecuse repede si o noua saptamana începu.La scoala nu mergeam,deoarece aveam liber doua saptamâni din cauze decesului mamei,deci aveam tot timpul necesar sa imi ordon gândurile.Petreceam majoritatea timpului cu tati,nedorind sa ma întâlnesc sau sa vorbesc cu Alex sau cu ceilalti prieteni.Chiar daca Alex încerca sa se împace cu mine trimitandu-mi mesaje sau sunandu-ma,nu doream sa il mai vad vreodată.Prima
saptamana de la decesul mamei trecuse repede,dar lasand urme vizibile in inimile noastre,a tatalui meu si a mea.Era o zi de toamna calduroasa, dar umeda cand telefonul lui tati suna...
-Alo?se auzi o voce barbateasca.

-Buna ziua!-zic eu cu o voce timida-

-Domnul Wayn Becket?-întreaba vocea-

-Nu,sunt fiica dumnealui.

-Ahaa...Sunteti martora,nu??

-Da-raspund eu scurt,dar lacrimile ma napadira dintr-odata-
De ce??

-Este vorba de mama dumneavoastra,doamna Becket. Avem date despre dumneaei.Va asteptam maine,daca doriți sa discutam despre aceste date.

-Ok,il voi anunța si pe tati.Multumim!!

-O zi buna,domnisoara!!

-Multumesc,de asemenea!!

Inchid repede telefonul si alerg inspre baie.Ma uit in oglinda,iar fata mea era rosie si ochii imi erau umflati.Chiar
nu doream ca tata sa ma vadă in halul asta.Stiam ca daca ma vede ca plang va încerca sa ma calmeze,cu toate ca nu prea ii iesea. Dupa un sfert de ora de plâns in toaleta,mi-am spus spre încurajarea mea
"Trebuie sa fii tare,Deniss.Ai incredere ca totul se va rezolva...". Am iesit de la toaleta si m-am asezat pe cel mai apropiat fotoliu. Cand, deodata, scartaitul unei usii se facea auzit din ce in ce mai tare. M-am linistit cand am vazut ca in usa nu statea altul decat:

- Tati...Sa stii ca m-ai speriat!!
Un ras enervant, pentru mine, ma opri.

-De ce razi, tati?

- Chiar voiam sa vad cum reacționezi.Adica daca te-a marcat scena uciderii mamei tale.

- In general da, dar sunt in cateva subiecte unde nu am ramas cu sechele.-spun eu razand ironic-

- Draga, daca ceva se intampla sa imi spui,ok?

- Da, tati. Multumesc!

Tati era cat pe ce sa plece din camera cand, mi-am amintit subiectul discutat cu politistul.

- Tati,trebuie sa iti spun ceva.-spun cu un aer de nerabdare-

- Ce e ,scumpo?

- Acum o ora a sunat un politist in legatura cu autopsia acordata trupului mamei. Au spus ca au niste date importante in legatura cu asta.Aaa...Si daca dorim sa ni le comunice, ne-a invitat maine la biroul sau.

-Bine, draga!Multumesc ca m-ai informat!O sa imi fac timp sa ajung.Vrei sa vii cu mine?

- Da,tati. As vrea sa vin si eu cu tine maine.Deci rămâne stabilit?

-Desigur,draga.Acum trebuie sa plec la un prieten.Ma întorc pana la 9pm, ok?Sa ai grija de tine!

- Ok,tati!Ne vedem deseara!

Mi-am ingropat din nou privirea in cartea mea, dar,din nou, fata si corpul mamei maltratat imi apari in fata ochilor,parca as fi bântuită de aceste imagini. Incepusem din nou sa lacrimez, astfel incercarea mea de a fi tare dadu gres.

Venise si miercuri,ziua cand trebuia sa mergem la politie.M-am imbracat rapid fara a tine cont ca afara deja incepea sa bata vantul si ca soarele nu mai stralucea cu putere.Am plecat cu tati,in masina(cea rămasă de la mami)urmând indicatiile GPS-ului catre cladirea de criminalistica.Cred ca ne-a luat vreo jumate de ora sa ajungem, deoarece am prins toate semafoarele pe rosu,iar viteza minima era de cincizeci de kilometri/ora.

Am ajuns in cele din urma,dar tocmai acum stomacul meu începu sa imi joace feste.Am intrebat un politist unde se afla echipa care se ocupa de cazul mamei,iar acesta ne indica niște coordonate pe care eu una nu le-am inteles. Insa tati intelesese indicatiile si am pornit inspre acolo.A trebuit sa urcam cateva etaje pe scari,sa trecem prin cateva camere si pana la urma sa ajungem la destinatie."Daca ar fi GPS-uri si pentru clădiri de politie..." zic eu epuizata,tatei.

- Draga,atunci memoria noastră ce ar face?

Am inceput amandoi sa radem zgomotos,dar ne-am oprit in acelasi timp, cand cineva ne striga.

-Domnule Wayn?
Tata se întoarse,iar in spatele lui era un domn de varsta medie, cu carare pe mijloc.Semana cu Fuego(scz fanilor Fuego:)).
-Da,eu sunt.-se auzi vocea tatei-

-Sunt...

Hey,you!!:)
Cam cu intarziere am postat,dar timpul m-a limitat.Sper sa nu va dezamăgesc si as vrea sa va reamintesc ca vreau sa va stiu părerile!Sunt foarte importante pentru mine...;**Va iubesc,pup si îmbrățișez tare-tare-tare!!<3