Ochii destinului.

Prima litera:"V"

Am privit acel negru mult timp , oricum nu vedeam nimic altceva , decat acel intuneric.Acel negru de nepatruns , acel negru care de obicei ma speria , acum ma obisnuisem cu el.Ochii ma tradau , vedeam umbre de lumina , nu le mai urmaream.Stiam ca nu erau adevarate , stiam ca nu voi ajunge nicaieri daca le voi urmari.Ma intinsesem pe spate , nu eram sigura ca stateam pe ceva , puteam orecum sa zbor , puteam fii oriunde.Dar , incetasem sa imi pun aceasta intrebare , ma obisnuiseam in a nu stii nimic.Nu stiam cat timp a trecut , insa eram sigura ca a trecut mult.Am inchis ochii si mi-am amintit de lectiile de kung-fu , acolo invatam sa ne folosim si celelalte simturi , ca auzul sau simtitul.De simtit simteam ceva rece , ca o gresie , insa zgaria putin la mana , nu avea nici un sens , putea fii orice.Atunci am incercat sa caut ceva , insa cu urechea , un sunet , orice.Am auzit o singura litera si m-am trezit simtind ca sunt in pericol -"V"-.

-Domnisoara , domnsoara!Sunteti bine?M-a intrebat , ingrijorat , un barbat.Brusc mi-am mintit , Alexandra fugea pe strada , o masina a dat peste ea.S-a uitat in ochii mei si a spus...ce a spus?Uitasem , ce spusese, mi-o aminteam spunand , insa nu auzeam , m-am fortat sa-mi amintesc insa se auzea infundat ,o singura litera o puteam auzi , "V" , apoi nimic.

|Ce Dumnezeu a spus ? | Ma gandeam , din ce in ce mai mult , insa nimic.Doar acel "V" , si cu cat ma gandeam la el cu atat simteam ca ma trec fiorii din ce in ce mai mult.Am privit in jurul meu , sperand ca lumea sa nu observe , insa din nou ma priveau ca pe o ciudata.Ca de obicei , nu eram acceptata nicaieri , doar in pagina mea de jurnal si in paginile scrise cu povesti si poezii. Nici chiar tatal meu nu ma privea ca pe fata lui , nu ca as fii fost.El era tatal meu vitreg , crud atat pentru mine , cat si pentru mama si fratele meu.Nu era prea vorbaret , nu prea statea pe acasa , bea banii casei , ii fuma doar mancare nu lua.Noroc cu pensia de mostenitor de la tatal nostru natural , eu 5 milioana , ftele meu 5 si salariul mamei inca 5 , aveam acolo stristul necesar.Am fii avut si noi mai mult daca Aurel , tatal vitreg , isi aducea cei 10 milioane acasa.Nu stiu ce vazuse mama la el , il iubise , acum insa il ura.

Nu doar pentru risipa de bani pe care o facea , ci si pentru violenta si rautatea de care dadea dovada , un singur comentariu la adresea lui si erai plesnit peste fata.Casa arata ... bine , singurul lucru frumos la ea fiind lumina.Fiecare camera era vopsita cu alb , si avea linoleu de culoarea trotuarului , cel mai iesftin de pe piata.Pentru mine insa casa era frumoasa , tinea in ea amintirile tatalui meu Grigore si iubire pe care io purtase si inca io mai purta mama mea Dorina.

Mama era o femeie muncitoare , harnica avea grija de mine se de fratele meu ,Robert , mai mult de cat avea de ea insasi.Robert era un baiat foarte cuminte , cu un zambet stralucitor , insa destul de glumet si enervant pentru mine.Mai alesc ca stateam in aceasi camera.Era foarte glumet si plin de viata , cel putin asa era acum doi ani...de ceva timp devenise mai ciudat.Nu mai venea acasa la 13 , cand iesea de la scoala , venea pe la 16 , si imediat cum intra in casa se baga in pat si dormea.Baga capul in plapuma si nu-l puteam scoate de acolo cu nimic.De plecat pleca dimineata rau , pe la ora 6 , nici mama nu pleca atunci.Nu mai manca acasa , tot ce facea acsa era sa doarma si sa faca dus.Statea insa foarte mult in baie , 2 ori , apoi iesea cu capul acoperit si se culca in halat.Devenise foarte ciudat , nu mai vorbea c mine de loc...imi pusesem in gand sa-l urmaresc,,,dar cand.

M-am ridicat nervoasa si trista , oamenii continuau sa ma priveasca ca pe o boala , o boala contagioasa.Am inchis ochii , vrand sa nu plang si m-am apropiat de doctorul care o puse pe targa pe Alexandra , nici nu imi dadusem seama ca ajunsese salvarea:

-E moarta nu-i asa?Doctorul ma privit indeferent , de parca era o intrebare foarte stupida , mi-a pus mana pe umar:

-Bineinteles!Am sa-i anunt eu pe parintii ei , da-mi numarul lor de telefon.A spus scotand telefonul motiv din pantaloni.L-am privit uimita de neinteresul lui si i-am dictat:

-079XXXXXX3.Po veni si eu la spital?M-a privit atat de nervos incat eram sigura ca avea de gand sa-mi sparga capul cu un par:

-Da c crezi domnisioara , ca ocupam spitalul cu morti!O ducem la morga , si acolo nu au voie de cat parintii.Asa ca duceti-va acasa si culcati-va!Mi-a ordonat , am inchis ochii nervoasa , am dat din cap si am plecat spre casa.Ma tot gandeam , oare nu aveau de gand sa afle cum sau de ce a murit Alexandra.Nu mi se parea drept de loc , am inchis din nou ochii si am inceput sa numar pana la 20 , incercand sa nu plang.Ceea mai buna prietena , si singura care nu ma credea o ciudata fusese luata de langa mine.

Asa mi-am dat seama , Alexandra era o fata echilibrata , cu capul pe umeri.Nu avea cum sa fuga , asa ca descreierata , in sosea fara un motiv intemeiat.Din cate imi amintesc era speriata , ingrozita chiar...mai ales cand a spus cuvantul caee incepea cu "V".Insa erau multe cuvinte care incepeau cu "V" , putea fii oricare din astea.Am privit spre cer si am hotarat...trebuia sa aflu de cine fugea Alexandra , caci sgur fugea de cineva , si cine sau ce era acel "V".Asa hotarata , am pornit spre casa , daca o puteai numii asa , era un camp de lupta , plin cu injuraturi si lovituri...o arena de lupta.In care daca din spectator ajungeai la luptator , te trezeai cu vanatai.

Brusc niste rasete de copii mi-au atras atentia , am privit in jurul meu si l-am vazut pe Robert langa 2 copii.Era imbracat frumos , cu camasa lui preferata neagra cu ungi albe si gri , sub ea un tricou alb si lantul primit de ziua lui de la mine si o pereche de blugi.Iii privea vesel , erau poate prietenii lui.In minutul urmator am ramas uimita , fiecare in ei aveau cate o tigara in gura , Robert o avea in mana , o apropie de gura si trase de ea puternic.|Ce mama dracului!|Am zis in gand.

M-am dus langa el si l-am tras langa peretele unui magazin , ma privea ascultator , cu mainile in buzurnar:

-Daca te mai prind odata...nu stiu ce-ti fac.Te spun mamei.Doamne , cum sa fumezi la 12 ani ai tai...vrei sa-ti distrugi plamanii?L-am intrebat plina de nervi:

-Dar ei?Ei nu sunt bolnavi , plus ca t simti bine...Ce mi-ar poate face mama?M-ar pedepsi...mare scofala.A spus smecher , i-a privit pe prietenii lui cum il priveau jignitor si m-a dat la o parte:

-Acum daca ma scuzi , vreai sa ies cu prietenii mei.Nu e prea tarziu , e doar 8 , asteapta-ma pe acasa pe la 10...pa!L-am privit furioasa si lam luat de ureche:

-Nu!Mergi acasa acum , nu ma intereseaza!I-am ordonat pe un ton puternic.El insa mi-a dat peste mana.

-Andreea , ma faci de rusine.Ce dracu , lasa-ma in pace o data!Mi-a ordonat , privindu-ma nervos , mi-a facut cu ochiul , si a incercat sa plece.Eu insa l-am apucat de mana si l-am tarat pana intr-un gang(o alee dintre blocuri.).L-am lipit de perete si am inceput sa timp la el:

-Ce naiba ai devenit , de cand fumezi , de cand vorbesti cu dracu?Imi faceai mie observatie sa nu mai vorbesc si tu?Doamne...ce ma fac eu cu tine.Asculta , n-am sa-i spun mamei , are saraca si atatea probleme.Eu insa , am sa am grija de tine.Sa nu te mai vad cu tigara in gura ca-ti iau alocatia , pe asta cheltuiesti tu banii?Fii atent la ce-ti spun!In viata ta , cat ti sunt eu sora , nu mai fumezi si vorbesti cu dracu.Hai , acum acasa.M-a privit trist si nervos , a bagat mainile in buzunar , a mai stat doua secunde si m-a urmat tacut.