Fata Managerului Vol 2 ( Justin Bieber Fanfiction)

Capitolul 9

NEEDITAT

Sc: Dar nu suntem străini. Eu sunt tatăl tău.

A: Nu pari.

J: O să îți amintești de noi , babe. Acum hai să mergem acasă.

A: Nu o să mă violezi , nu-i așa?

J: Nu. Promit.

A: Mbine.

Se ridică din pat și o iau de mână. Ea zâmbește și mergem spre ieșirea din spital. Ajungem în parcare și îi deschid ușa de la mașină. Se urcă înăuntru și Scooter și cu mine facem la fel. Pornesc mașina și mergem spre casă.

***

Parchez mașina și merg pe partea Arianei pentru a-i deschide ușa. Iese din mașină și o iau din nou de mână. Scoot iese și el din mașină și mergem toți trei înăuntru.

J: O duc în cameră să se odihnească.

Sc: Bine. După aceea hai înapoi , trebuie să vorbim.

J: În regulă.

Mergem spre camera noastră și când ajungem , intrăm înăuntru.

A: Asta e camera mea?

J: Camera noastră , babe.

A: Aaa da , tu ești soțul meu. K.  Și , ce o să avem? Fată sau băiat?

J: Nu știu. Încă nu ne-a spus doctorul.

A: Bine.

J: Te las să te  odihnești. Somn ușor , babe! * o sărut ușor* Te iubesc!

Ies din cameră și merg la Scooter.

Din perspectiva Arianei.

Mă sărută ușor , îmi spune că mă iubește și iese din cameră. Justin! El este! Soțul meu! Iubirea mea. Nu pot să cred că l-am uitat. Ies repede din cameră și merg să îl găsesc. După puțin timp , îl găsesc într-o cameră care avea un birou.

A: Justin! * merg la el și îl sărut*
Tipul de la masă se uita la noi zâmbind.

A: Nu pot să cred că te-am uitat. Iartă-mă! Te iubesc , iubire!

J: Ți-ai amintit. * spune zâmbind* Și eu te iubesc , babe! * mă sărută*

A: Cine este el? * arăt către tipul de aici*

J: Tatăl tău și managerul nostru.
A: Aaaa. Da. Mi-ai spus ceva de căntăreți.

Sc: Mă bucur că ți-ai mai revenit scumpo. * zâmbește*

A: Deci..... tu ești tatăl meu?

Sc: Da.

A: Și mama unde este?

După ce spun asta , pe fața lui apare o privire tristă și se uită în jos.

A: Unde este mama?

Sc: Mama ta...... ea este.... ea a decedat.

A: Poftim?!* simțeam că nu mai am aer*

Justin mă așează pe scaun și îmi dă un pahar cu apă.

J: Linișteşte-te , babe. E ok.

A: Cum a murit?

Sc: Într-un accident de mașină.

A: Accident de mașină..... * în mintea mea apăreau o mulțime de imagini cu o femeie care râdea și se juca cu mine* mama..... MAMA.  New York. Eu stăteam în New York , nu-i așa?

Sc: Da. Ți-ai amintit? * spune zâmbind*

A: Da. M-am mutat la tine pentru că ea a murit și am facut ultimul an de liceu aici.

J: Nu pot să cred. Ți-ai amintit!

Sc: Vino aici scumpo.

Merg la el și îl îmbrățișez. Nu pot să cred că mi-am amintit.

A: Eu merg în cameră să mă odihnesc. Ne vedem.

Sc: Bine scumpo.

J: Te iubesc , babe!

A: Și eu!

Ies din birou și aud soneria. Merg jos și deschid ușa , în fața mea apărând o fată bruneta-neagră( culoarea părului).

D: Heii! Mi-a fost așa de dor de tine! Chiar dacă te-am vazut ieri. * Intră și se așează pe canapea*

A: Ăm... hei. Scuze că întreb , dar cine ești? * spun total confuză *

Cine este această tipă care se comportă de parcă ar fi la ea acasă?

D: Bună glumă , Ari. Aproape că te-am crezut. * râde și îmi face cu ochiul*

A: Despre ce vorbești? Ce glumă?

D: Te porți de parcă nu mă cunoști. Fii serioasă ,mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu.

A: Nu te cunosc. Și de ce te porți de parcă ești acasă la tine? Cine ești?

D: Stai. Tu nu mă cunoști? Adică deloc?

A: Nu! Cine ești?

Mă ia de mână și merge la biroul lui Justin.

D: Avem o problemă Justin!

J: Bună și ție , Demi. Cum sunt? Bine. Tu cum ești?

A: Stai! Ce se întâmplă aici? De unde o cunoști pe ea?

D: Justin ce se întâmplă.

J: Babe , du-te și odihnește-te. Vin imediat la tine. Ok?

A:Nu plec până nu îmi spui cine este tipa asta!

J: O să îți spun după ce te trezești. Promit. * Mă sărută* Bine?

A: Bine.

Ies din cameră și închid ușa însă nu plec. Lipesc urechea de ușă pentru a asculta ce vorbesc. De unde știu că nu este amanta lui?

D: Ce se întâmplă cu ea? De ce nu mă cunoaște?

J: Ieri a cazut pe scări și s-a lovit cam tare la cap și are amnezie temporală. De aceea nu te cunoaște. Nici pe mine și pe Scoot nu ne-a cunoscut la început. Dar încet încet și-a amintit de noi. Stai calmă. O să își revină.

D: Bine. M-am speriat.

Am căzut?

D: Și? Ce o să faci cu ea?

J: Nu știu. Mă gândesc să o duc undeva. Undeva unde nu este nimeni.

D: Aham.

O doamne! Ăştia vor să mă omoare! Deci m-au mințit. Nu sunt soțul și tatăl meu. Sunt niște violatori și criminali!

Trebuie să fug de aici!  Merg spre ieșire și fug unde văd cu ochii.

***

Este seară și nu știu unde sunt și ce să fac. Nu cunosc acest loc. Sunt lângă o pădure. Ce fac? Nu pot să mă duc în pădure. Nu vreau să fiu mâncată de lupi.

Mă uit la burtica mea și o mângâi.

A: Nu îți face griji. O să fim bine. O să vezi. Nu o să îl las pe acel criminal să ne omoare.

Continui să merg unde văd cu ochii , neştiind ce o să văd și ce o să mi se întâmple. .....

~~~~~~~~~~~~~♡~~~~~~~~~~~~

Heii! Mda , nu am postat de mult. Știu. Scuzați!!!!
Aruncați cu roșii în mine dacă vreți. Și uitați-vă la poza de la media. Sunt atât de mândră de el! 😍😍😍❤❤

Sper să vă placă și acest capitol neinspirat. Vă pup și vă iubesc!

BELIEBER FOREVER !😘❤ WE LOVE J.B #N