Sunt un om prea bun pentru propriul meu bine.
"A muri" e un simplu verb al limbii române, o ocazie
pentru jocuri de cuvinte.
Mă înec în mortar până dobândesc permisiunea de a avea o mască mortuară
ca a lui Dante.
M-am plimbat prin infern mai mult decât el, o merit. Lăudărosul a ajuns și în paradis, dar eu mă bucur de cherofobie.
Existența asta futilă dă apă la moară depresiei mele,
dacă citești asta nu mă lupt cu MORIle de vânt,
sunt doar anacronică, precum Quijote.
Sunt mortală în momentele astea când fac haz de necaz prin previzibilitate și facilitate.
Sunt ursul care strigă "mor, mor, mor" și nu mai moare. Poate ar trebui să mă mut în Sibiu.
CITEȘTI
Aberații nocturne și nocive
RandomPanséuri, gânduri pe care trebuie să-mi amintesc să le uit, lucruri pe care sigur o să le uit și vreau să mi le amintesc, mă pierd în detalii.
