Nostalgia pianului fără clape

Nota autoarei

După cinci ani şi jumătate, „Nostalgia pianului fără clape" a ajuns în cele din urmă la final. Deşi sunt fericită că am finalizat povestea celor doi pianişti, mărturisesc că nu mă pot abţine să nu simt tristeţe, căci Ethan şi Charlotte au trăit alături de mine atât de mult timp, încât abia acum înţeleg cât de greu îmi este să îi eliberez. Am împărţit momente bune şi momente rele şi m-au ridicat la suprafaţă de mai multe ori decât sunt dispusă să recunosc. Au existat clipe în care am vrut să renunţ la ei şi la lumea lor, dar cei doi m-au aşteptat răbdători să mă răzgândesc, primindu-mă cu braţele deschise atunci când mi-am realizat greşeala. Ei doi şi povestea lor reprezintă lucrul cel mai de preţ pe care l-am realizat până în prezent, cea mai dragă comoară a mea.

Încă de când am ajuns în această comunitate frumoasă, voi m-aţi primit pe mine şi pe personajele mele cu braţele deschise şi nu pot decât să vă fiu extrem de recunoscătoare pentru acest lucru! Mi-aţi dat curajul de a continua în momente în care tot ce voiam era să mă opresc şi să nu mă mai ridic. Am cunoscut atâţia oameni frumoşi de la care am învăţat o grămadă de lucruri! Deşi cuvintele sunt sărace, voi încerca să exprim o parte din fericirea pe care mi-aţi adus-o cu fiecare capitol postat:

Lisa_Darlent – tu, draga mea, mi-ai pus stiloul în mână şi mi-ai dăruit unul dintre cele mai frumoase lucruri din viaţa mea! Tu ai făcut ca viaţa mea gri să capete o multitudine de culori şi de nuanţe, iar pentru acest lucru nu voi reuşi niciodată să îţi mulţumesc suficient! M-ai învăţat să îmi iubesc personajele şi să mă dăruiesc puţin câte puţin în scrierile mele! Mi-ai salvat viaţa învăţându-mă să mă descarc în scris, iar genul acesta de terapie a fost întotdeauna singura care m-a readus pe linia de plutire! Tu, draga mea, eşti motivul pentru care stau astăzi aici şi îmi privesc lucrarea cea mai de preţ finalizată! Mulţumesc, de o mie de ori, mulţumesc!

Ştefan – tu, dragul meu frate, ai fost acolo de fiecare dată când am avut nevoie de un sfat dur şi de un duş rece, iar pentru asta îţi sunt extrem de recunoscătoare! Nu voi uita niciodată ura ta pentru Ethan sau nervii pe care Charlotte i-a stârnit în mintea ta cu fiecare ipocrizie a ei. Îţi mulţumesc din suflet!

starlord2106 – nee chan, nici nu ştiu de unde să încep să îţi mulţumesc! Tu ai fost acolo de fiecare dată când mi-am schimbat ideile şi ai fost cea care mi-a suportat cel mai des lamentările în legătură cu mersul acestui proiect! Ai fost cea care m-a ambiţionat să găsesc acest titlu şi cea care şi-a păstrat sinceritatea indiferent de cât de lașă am devenit în primii ani de facultate! Sprijinul tău a fost extrem de important pentru mine şi vreau să ştii că alături de Karina, ai făcut posibilă finalizarea acestui roman! Îţi mulţumesc mult, mult!

LeliaVoinea şi Florinow – voi fetelor m-aţi umplut de atâta bucurie cu comentariile voastre încât nu voi reuşi niciodată să vă înapoiez ceea ce mi-aţi dăruit! Lelia, comparaţiile tale constante cu Camil Petrescu m-au flatat şi m-au determinat să am mai multă încredere în mine, chiar dacă nu mă ridic la nivelul acestui scriitor! M-ai învăţat atât de multe despre psihologie şi despre personajele mele, m-ai învăţat mai multe despre mine şi mi-ai oferit prietenia ta nepreţuită! Îţi mulţumesc enorm pentru asta! Flori, tu ai fost prezentă de fiecare dată când am actualizat povestea şi nu ştiu cum ai simţit când îmi pierdeam încrederea în mine, căci mereu mi-ai lăsat un comentariu care m-a făcut instant să mă simt mai bine! Nici nu ştii cât de multe ai făcut pentru mine! Şi să nu uit, fetelor, voi două m-aţi făcut să iubesc poezia! Sunteţi minunate!

dumitrusimina – tu, draga mea, ai spus că mă baţi de atâtea ori încât am început să prind drag de această bătaie! Ţi-am mâncat ficaţii, nervii şi energia, dar tot ai rămas alături de mine şi de psihopaţii mei, iar pentru acest lucru îţi voi fi veşnic recunoscătoare! Mulţumesc din suflet!