The Little Bastard

Again

   Dacă o simplă idee greşită ar fi fost lăsată în spate...
   Dacă prejudecățile într-o lume "avansată" nu ar fi existat...
   Dacă am fi în stare să acceptăm oamenii aşa cum sunt,fără să ne intereseze...

   Mereu intervine cuvântul "dacă".

   "Ce n-aş da să-l am în față pe cel care a folosit prima dată cuvântul ăsta..."cugetă Miranda în timp ce îşi aranja părul ciufulit de vânt.

   Nimic nu a ieşit cum a plănuit. A pierdut-o pe Emma definitiv,din momentul în care a plecat atunci din Londra.

   *Flashback

   -Mira,de ce e un taxi în fața casei? Tu l-ai chemat?întreabă Emma cu un zâmbet larg pe chip.
   -Da,eu l-am chemat!răspunde blondina.
   -Şi...unde mergem?
   -Nicăieri. Eu plec,tu rămâi!
   -Poftim?! Eşti bine,ai febră?
   -Îmi pare rău,Emma,dar nu mai pot continua aşa. E prea mult şi am mers prea departe...
   -La ce te referi? Spune odată mai clar!
   -Plec! Mă întorc în New York,fără tine!
   -Dar...
   -La dracu'! Tu nu pricepi că nu vreau să te mai văd? Sunt un gunoi şi nu te merit. Ai încercat să mă vindeci,dar...
   -Miranda,te implor...
   -Dar,eu nu pot fi vindecată. Iartă-mă,dar trebuie să plec până nu te otrăvesc şi pe tine cu amărăciunea mea.
   -Nu trebuie să pleci. Te pot ajuta... Lasă-mă să încerc! O să-ți şterg durerea din sufler,jur. O să luptăm împreună.
   -Nu! Nu te vreau aproape de mine,nu vreau să-ți distrug bunătatea. Stai departe de mine.
   -Nu te las să pleci!
   -Oricum am să plec... Adio,şi nu uita că te voi iubi mereu. Doar pe tine...
   -Miranda! Stai! Dacă ieşi pe uşa aia,ai murit pentru mine. Mă auzi? Nu pleca... Mirandaaa!!!

   *End of the flashback

   Şiruri de lacrimi cădeau din ochii blondinei. Nu putea auzi nimic în afară de bătăile inimii sale împietrite. Voia să dispară,nimic nu mai conta. Dacă pământul s-ar fi crăpat în acel moment şi ar fi înghițit-o,ar fi mulțumit providenței.
   Dar,asta era imposibil...

   -Miranda?se auzi vocea lui Scarlet.
   -Scoate-mă de aici...îngâimă blonda.
   -Am lăsat maşina mai în spate. Vino!

   Miranda se ridică cu stângăcie şi o urmează pe Scarlet spre maşină. Telefonul începe să sune. Era David.

   "Tu mai lipseai..."gândi Miranda.

   -Urcă odată!țipă Scarlet.
   -Da... Scuze!rosti Miranda.

   Scarlet porneşte maşina şi accelerează cu putere. Maşina zboară peste autostrada ce leagă Marrero de New Orleans.
   Miranda priveşte pierdută pe geam pustietatea micului oraş în care era obligată să se ascundă Emma. Nimic nu-i sfâşia sufletul mai tare.

   -Acum poți să-mi spui ce s-a întâmplat?interveni Scarlet în melancolia blondei.
   -S-au întâmplat multe...şopti Miranda.
   -De exemplu? Mira,dacă nu-mi spui,nu te pot ajuta!
   -Eu nu vreau ajutorul nimănui! Vreau doar să mor!
   -O dată mai spui asta şi vei face cunoştință cu palma mea. Ai luat-o pe drumul lui Fayre?
   -Fayre are dreptate. Voi nu o lăsați să se ducă,şi ea îşi doreşte asta.
   -E doar depresivă. La fel ca tine.
   -Mi-a spus că nu mai crede în mine...
   -Ce?! Cine?
   -Emma... Nu ai idee cât m-a durut. Am simțit că îmi cade cerul în cap.
   -Chris nu trebuie să afle de mica ta dragoste interzisă. Doar ştii ce s-ar întâmpla...
   -Ştiu! Doar că sunt momente în care îmi vine să urlu cât mă țin plămânii că o iubesc. Fără să-mi pese de altcineva.
   -Te susțin în tot ceea ce faci. Dar nu vreau să ajungi în mijlocul unui război dintre familia Drake şi Sinclair.
   -Îți vine să crezi că Emma încă vă urăşte pentru că strămoşii voştri i-au ucis o parte din familie? Şi nu a trecut peste însuşirea conacului Monkrest de către familia noastră...
   -Tu ai trece peste?
   -Nu,dar tu?
   -Bănuiesc că nu. Cel mai bine ar fi să nu mai deschidem subiectul ăsta.
   -Perfect!
   -Şi...ai de gând să mergi la Operă? Va trebui să dai nas în nas cu,ştii tu.
   -Da,am să merg. Trebuie să fiu prezentă. Şi tu trebuie să fi acolo.
   -Din nefericire...