The symphony of silence (boy×boy)

Hisoka

Mingea galbena si stralucitoare stralucea mai tare ca niciodata pe marea limpede fara pic de nori anuntand parca ca aceasta dupa amiaza avea sa fie mai calda decat toate celelalte de pana acum . La inceput nu parea a fi o problema fiindca in ultima vreme soarele isi facea tot mai simtit prezenta , insa astazi era prea mult chiar si pentru mine un amator de zile calduroase si nopti usor racoroase pline de melancolie , sau mai exact un iubitor al verii , un anotimp ce ma ajuta
sa-mi amintesc ca sunt o mica particula din univers care daca ar disparea ar lasa un gol minuscul dar care ar distruge o parte dintr-un intreg . Intregul care ne defineste pe noi si noi il definim pe el . Un lucru prea complex de conceput pentru mintea umana la fel ca si sunetele si muzica de altfel . Sunetele formeaza muzica iar muzica formeaza sentimente , ca un pansament pentru suflet , de aceea imi place sa cred ca muzica este scuza perfecta pentru un nestiutor si minciuna ideala pentru un realist . Cand am realizat acest lucru am reusit sa scap din umbra care ma invaluia si am reusit sa imi indeplinesc visul , si acum iata-ma aici ca find solistul unei trupe rock destul de renumite in momentul de fata . Si sincer sunt mandru de asta . De ceea ce am reusit sa construiesc impreuna cu prietenii mei . Noi am reusit sa cream impreuna mai mult dect muzica , noi am reusit sa readucem sentimentul viu in acest univers mort iar de aceea sunt cel mai mandru , mandru fiindca noi cantam pentru ca iubim acest lucru nu doar ca sa fim auziti . Insa viata de artist are si multe dezavantaje . De exemplu nu imi mai amintesc cand a fost ultima oara cand am iesit in oras cu prietenii fara a fi asaltat de fani . Acest lucru este intradevar flatant dar la un moment dat devine complet obositor si monoton . Uneori chiar imi doresc sa ma strecor neobservat prin multime , sa fiu din nou acel Hisoka nepasator de la 14 ani , nu Hisoka faimos de la 19 ani , dar sti cum se spune , nu poti avea in totdeauna totul fara a renunta la ceva. Dar lasand acest aspect la oparte am inghitit ultima gura din sucul aromat de piersici , am pus pretioasa mea chitara electrica la locul ei , mi-am luat chitara clasica si am iesit afara din studioul de inregistrari parca mai mic pe zi ce trecea . Cum am facut contact cu lumina am avut grija sa imi pun ochelarii de soare la ochi si palaria pentru nu a fi observat . Si la fel cum am banuit astazi avea sa fie cea mai calduroasa zi din luna iunie . Cu pasi destul de grabiti am inceput sa o i-au la goana incercand sa gasesc un loc cat mai ferit de soarele acesta nemilos. Dupa cateva minute am zarit un parc ce parea destul de linistit . Am intrat in el si dupa ce m-am asigurat ca nu era nimeni am decis sa ma asez langa un cires batran foarte umbros de altfel . Era liniste , iar mirosul imbietor al cireselor iti gadilau fin narile , era admosfera perfecta pentru a canta la chitara . Asa ca am luat chitara in brate si fara sa-mi dau seama degetele mele facusera deja contact cu , corzile fine al chitarii , apoi am inceput sa cant un cantec lent pe care eu il invatasem cu mult timp in urma dar care pot spune ca a ramas printre preferatele mele . Fiind coplesit de muzica nu am observat ca cineva se uita la mine asa ca am ridicat usor privirea , iar apoi am zarit pe banca din apropiere un pust palid , imbracat cu o camasa alba si niste blugi negrii . Parul ii ajungea un pic mai jos de gat , dar avea o culoare absolut speciala , era un blond atat de palid si pur ce dadea spre un alb mai de graba . Parea atat de pur incat puteai spune ca nu este din aceasta lume patata . A incercat sa-si fereasca privirea de a mea , dar incercarile sale au dat gres fiindca fara sa vrea m-a privit fix in ochi . Atunci am putut vedea cu claritate inocenta ce se ascundea dupa acei ochi , dupa acei ochi superbi de un violet palid , rupti complet de aceasta lume . El clar nu era din aceasta lume sau daca era , era o lume nedescoperita de mine .
Imediat ce a vazut ca ma uitam la el s-a intimidat si si-a mutat privirea in pamant . Atunci m-am ridicat si am pornit spre el , dar cand eram aproape de banca s-a ridicat si a zbughit-o la fuga ...

Hey , sper sa va placa acest capitol si cel de la media e Hisoka , dar daca vi-l imaginati altfel e ok .