Trăind un vis. (Louis Tomlinson FanFiction)

Ţigara.

Zayn îşi aprinde liniştit o ţigară din pachet şi, în timp ce fumul învăluie camera, îmi spune :

-Ştii, aflasem de chestiile astea de ceva vreme. Concertul? Omegle? Acum asta? Haha. N-ai fi crezut, ce zici?

-Păi..nu mă aşteptam..

-Nu vorbeşti prea mult, eşti timidă sau ce?

-Nici vorbă. Uneori chiar nu am chef.. nu ştiu.. nu mă cunoşti încă destul de bine.

-Să ne cunoaştem atunci. Eu sunt Zayn. M-am născut în Bradford, UK, în 1993, am 20 de ani..

Îl întrerup :

-Hehe, ştiu cine eşti.

-Greşeşti.

-Nu, crede-mă, mă jigneşti.

-Habar nu ai. Nu ştiţi cine sunt. Nu sunt Zayn Malik din trupa aia după care sunt înnebunite toate fetele.

Okay?

-Okay, Okay, calmează-te, omule. Te înţeleg.

-Rândul tău.

-Asta e aiurea. În fine. Mă cheamă Julie, sunt din România, am 16 ani.

E bine, şefu'?

-Perfect. Uite, fac rareori asta, consideră-te norocoasă. Poftim.

Dar ce să vezi? Zayn îmi întinde pachetul de ţigări. Ramân uimită.

-Uhm, mersi frumos, dar nu fumez.

-Bună glumă. Aşa spuneam şi eu când unu' mai mare îmi dădea, chiar dacă nu eram începător.Haide, nu te sfii, ia, nu te spun nimănui.

-Chiar nu am vicii. Serios.

-Ugh, okay. Dată viitoare să nu ceri.

Râd în hohote.

-Glumeşti? Nu o să am nevoie. Ha.

Ne întindem la vorbă vreo oră, când vine Louis.

-Scuze că a durat atâta.

-E în regulă, răspunde Zayn. Oricum plecam. Mă aşteaptă Perrie. O seară bună, baftă!

-La fel, Zayn! îi urez eu zâmbind.

După ce mă lasă singură cu Louis, nu ştiu ce să fac. Mă simt ciudat să îl privesc în ochi pe Lou, de parcă aş fi vinovată de ceva.

-Eşti bine?

Ce întrebare.. de ce nu aş fi?

-Da..tu?

-Tocmai am observat că Zayn si-a uitat ţigările aici. I le duc mâine.

Zâmbesc cu amuzament la gândul că tot voia să îmi ofere una şi acum şi le lasă pe toate aici, lol.

-Vrei?

Doamne, ce au toţi?

-Nu fu..

-Ştiu, dar ţin morţiş să încerci, te rog.

-Dar..părinţii mei..sunt pe aici.

-Au plecat de mult la hotel.

-Se pot întoarce.

-Lasă, închid uşa, bine? Te rog. Simt nevoia să fumez, nu înţelegi..

-De fapt, mda..şi mie mi se mai întâmplă.

-Ai tras vreodată?

-Într-o tabără, aveam 14 ani. A fost ciudat, dar amuzant. Nu ştie mai nimeni.

-Ah, deci te descurci.

Iau ţigara din mâna lui, o pun tacticos în gură, iar el o aprinde cu bricheta. Încep să fumez de parcă aş fi făcut-o de n ori.

-Te pricepi chiar mai bine ca mine, respect. Începe să râdă.

O termin repede, fericită că am "scăpat".

Louis îşi scoate telefonul şi formează numărul lui Zayn.

-Bro, când te întorci, găseşti pachetu' gol.

-Ştiam eu că fumează.

-Acum da, spun eu râzând.

-Puteţi să le luaţi pe toate, puţin îmi pasă.

De data asta, mă cuprinde un curaj ciudat, iau singură o bucată, îi fac semn lui BooBear să mi-o aprindă şi încep să mă joc cu ea. Trag fumul în gură, apoi îl suflu, stând cu capul întins pe spate.

Lou se apropie de mine, aşteaptă să termin şi se uită cu faţa lui adorabilă în ochii mei. Ştiu ce urmează, aşa că închid ochii şi stau.

Sărutul vine imediat, sunt iar în al nouălea cer. Yay!

Câteva săruturi umede pe gât şi pleacă grăbit. Ramân întinsă pe pat, visând la.. nici nu ştiu la ce. Oricum, mă simt foarte bine. Lumina e stinsă, camera e întunecată, nu mă sinchisesc să aprind becul. Adorm cu gândul la el şi la această minunată zi. De ar fi toate aşa..