Hunter-Vanatoarea (COMPLET)

8. Probleme si scuze (partea 1)

Ei bine, imi cer scuze ca nu am postat mai devreme, dar acum e aici:)

in poza este rochia Sabrinei, sa-mi spuneti daca mi-a iesit descrierea ei, e cam greu s-o descri.

Asta e doar prima parte, a doua nu stiu cand o voi pune.

Sper sa va placa si spor la citit.

P.S. varcolacii, in mintea mea, sunt niste creaturi oribile, daca voi gasi poza potrivita o pun;)

8. Probleme si scuze (partea 1)

Nu aveam scapare, aici imi era sfarsitul, dar cel putin

muream facand ce-mi place: sa scap lumea de inca un monstru, un varcolac mai exact. Ma luptam cu el de cel putin o jumatate de ora si se pare ca aceasta creatura inapoiata mintal reusise sa ma puna la pamant, la propriu.

Ii priveam ochii salbatici si coltii mult prea aproape de fata mea. Asta nu era in plan!

Nu trebuia sa ma las distrata de barbatul care tipa, prins intre falcile bestiei. Acum iata-ma! Pusa la pamant de un varcolac care aproape imi sfasia fata.Cu aceste creaturi era mai dificil sa te lupti deoarece ele erau extrem de salbatice, nu gandeau si atacau tot ce le iesea in cale.

Tepusele si pistolul de argint se aflau la cativa metrii de mine si chiar nu puteam sa ma intind spre ele caci riscam sa fiu istorie. Partea buna: barbatul nu mai tipa, se pare ca ori murise, ori era prea speriat de ce vedea. Cred si eu, nu e usor sa privesti un ditamai animalul deasupra unei fete, incercand sa o muste de fata. Eu ripostam cat de mult puteam si reuseam sa il tin departe de mine, dar era atat de puternic. Nu mai puteam rezista mult timp, aveam nevoie de ajutor, dar nu prea avea de unde sa vina.

Cand eram pe punctul de a ceda, un sunet puternic s-a auzit, iar varcolacul a urlat monstrus si s-a dat de pe mine, intorcandu-se cu fata spre victima lui, care avea in mana o bucata de lemn gros. Barbatul era mort de frica, dar reusise sa-i distraga atentia animalului.

Cat de repede am putut, am fugit spre tepuse si pistol si le-am luat de pe jos, indreptandu-ma spre varcolac. Cand am fost destul de aproape i-am dat un pumn in spate cu toata puterea mea. A intepenit, apoi s-a intors spre mine cu cea mai oribila fata a lui probabil. M-am dat doi pasi inapoi pentru a-l indeparta de barbat, apoi am ridicat pistolul cu gloante de argint si am tras de vreo 6-7 ori in el, iar cand s-a prabusit, m-am indreptat spre el si i-am infipt tarusul de lemn in cap. Cu un urlet final, a cazut lat. Parul a inceput sa i se retraga si falcile sa se schimbe pana cand, la picioarele mele, a ramas o fata de 19-20 de ani, plina de sange si goala. Am cazut langa ea privind-o. Nu mi se mai intamplase asa ceva niciodata. Un varcolac sa se preschimbe in om dupa ce l-am omorat? Nu am mai pomenit pana atunci.

-Ce e asta? a intrebat barbatul care venise langa mine.

Nu aveam ce sa-i raspando deoarece nici eu nu stiam ce a fost. Era prea ciudat. Acum era o preschimbare, dar mi se intamplase si lucruri mai ciudate. Doar ca acum nu asta era bataia mea de cap acum, ci invazia de varcolaci care napadise toata tara si care ameninta lumea oamenilor, a hunterilor si a vampirilor.

-Nu stiu, am zis ridicandu-ma. Hai sa plecam, voi suna pe cineva sa...

Am tacut cand am privit chipul distorsionat de durere al barbatului. Se tinea cu o mana de stomac, unde se afla o mare gaura.

-Voi suna si Salvarea! am zis dezbracandu-ma de geaca, pentru a-i da hanoracul ce-l aveam pe dedesubt. Mi-am luat geaca inapoi pe mine si i-am pus hanoracul pe rana, macar sa opresc sangerarea cat de cat.

Dupa ce am sunat dupa ajutoare cunoscatoare de supranatural si m-am asigurat ca domnul supravietuieste, am tot privit trupul fetei, gandindu-ma bine la ceea ce s-a intamplat.