4.9

2.8K 194 9
                                    

Nu mai voiam să-i dau drumul din brațe. Era atât de bine. Încă câteva lacrimi curse pe fața mea.

Era dulce. Mirosea a flori. Era perfectă. Îmi e drag de ea. Părul ei era bogat, mi-am scufundat capul în el. Ea își băgase ghearele în spatele meu.

— Ești simpatică!
— Serios?
— Da.
— Ești perfect!
— Știu!

M-a mângâiat pe spate.

El //rescris//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum