Capitolul 1

9.6K 305 9
                                    

***perspectiva lui Zoey***
Ma trezesc dimineața din cauza alarmei care suna. Adio vacanta si bun venit școală! Ma dau jos din pat si ma duc la baie sa îmi fac un dus
****
După ce îmi termin dusul ma îmbrac cu un tricou negru cu o inimă pe care scrie "I love cat!", îmi i-au o pereche de blugi albaștri si niste converse negre si nelipsitul meu inel,singura amintire de la mama. Cobor jos unde ma aștepta tata cu micul-dejun
Tata:Neata scumpo!
Zoey:Neata tata! Ești ok?
Tata:Nu prea! Trebuie sa vorbim!
Zoey:Sigur!
Tata:Va trebui sa plec!
Zoey:Din nou? Ai plecat mereu si mereu! Ai plecat si de ziua mea!*țipând*
Tata:Tu nu tipi la mine! Sa îți fie clar!*nervos*
Zoey:Scuze tata...... Si când te vei întoarce?
Tata:Nu ma mai întorc
Zoey:Stai ce? Adică vrei sa spui ca pleci așa când vrei si nu mai vii? Sunt o bătaie de cap pentru tine sau cum?*nervoasă*
Tata:Tu nu înțelegi! Niciodată nu te-am vrut! Niciodată! Dar mama ta a insistat sa te păstram! Daca era după mine tu nu existai!
Zoey:Te urăsc! Abia aștept sa pleci dracu odată din viață mea!*plângând*
Tata:Tu nu ma înjuri pe mine nenorocito!*nervos*
Nu apuc sa mai spun ceva ca palma tatei  face contact cu fața mea eu lovindu-ma de sol. Iar după doar negru
Ora 1:30
Ma trezesc cu greu si observ ca deja e târziu! Eh se pare ca azi nu ma duc la școală. Ma duc in camera tatei dar observ dulapul gol si un bilet pe pat
                 " Draga Zoey,
Îmi pare rău ca a trebuit sa te lovesc așa de rău dar nu am avut de ales. Trebuia sa ma lași sa îți explic de ce plec si nu ma mai intorc. Eu sunt născut si crescut in Spania așa ca am plecat acolo pentru ca am fost diagnosticat cu...... cu......cu cancer la inima. Si vreau sa mor in tara mea natala. Sper sa nu fii supărata pe mine ca te-am lăsat si ca in tot acest timp te-am bătut dar vroiam sa fii o fata buna,sa înveți bine in continuare.
                    Cu tristețe tata"
Deci nu pot sa cred ce scrie! Nu nu nu! Nu poate fi adevărat! De ce tata de ce?
Am fugit la mine in camera închizând usa. Mi-am pus fața in perne începând sa plâng. Șiroaie de lacrimi curgând pe obrajii mei rozalii. Nu pot sa cred! Nu nu nu! Refuz sa pot sa cred. Cineva bate la ușă dar nu ii dau importanta. Tatăl meu a plecat lasandu-ma singura :(
Îmi sperg lacrimile si cobor jos deschizând ușa. Ce sa vezi? La ușă era chiar........
Hello guys! Capitol nou aci. Sper sa va placa,astăzi voi posta mai multe capitole byeeeee✋✋✋✋

"Tocilară" dar nu chiarUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum