Era așa de neașteptat totul. Când îl priveam în ochii lui albaștrii,totul dispărea în jur. În timp ce admiram culorile irizate de un albastru deschis ce se risipeau precum un haos marin,mi-am dat seama că el merită toată fericirea din lume.
Fără să îmi dau seamă îi puteam șterge toată suferința,toate lacrimile pe care le-a îndurat,făcându-l cel mai fericit om din lume. Pentru că asta se întamplă când căutam prea mult fericirea:o găsim în oameni.
YOU ARE READING
Ametist
Short StoryÎi priveam plin de neînțelegere ochii precum ametistul ce îmi străpungeau trupul cu nuanațe istovitoare de violet. Nu o înțelegeam,dar o iubeam la fel de mult;era tăcută,dar o iubeam la fel de mult.
