Talismanele morții

Capitolul 1

Ma numesc Cedric Alexander și trăiesc alături de părinții și de fratele meu in Londra . Oh , am uitat sa Menționez . Suntem vrăjitori . Nu , nu ca Harry Potter , dar nici creaturi malefice cu nasuri ciudate și pălării lungi țuguiate . De fapt căutați o oglinda prin casa și uitați-va in ea . Ei bine , exact așa suntem și noi . Oameni normali . La prima vedere și primul miros cel puțin .
Trebuie sa ne ascundem mereu . Sa ne pierdem in mulțime . De aceea suntem creaturi uitate , sau ignorate . Dar nu și de vampiri din nefericire .

Hmm ... Nu înțelegeti , nu-i așa ? Pai totul a început acum mult timp . Noi , creaturile supranaturale dominam planeta . Vampirii ne vânau , dar atunci era mult mai ușor ... Odată ce ne mușcau , noi nu ne transformam in vampiri . Muream . Ne transformam in praf . Așa ca vampirii se împuținau . Era pace .
Intr - o zi au aparut oamenii . Vampirii erau acum fericiți . Non-magici le spuneau ei . Dar odată cu oamenii veneau doua mari probleme pentru celelalte ființe supranaturale . Acum trebuiau sa se ascundă , iar oamenii acceptau veninul vampirilor , deci acum se inmulteau cu o mare viteza . Dar totuși vampirii preferau vrăjitorii . Așa ca acum , eram prinși . Între a ne ascunde de oameni , și a ne ascunde de vampiri . Pana la urma un Mare Mag a găsit o soluție . De atunci încolo , fiecare vrăjitor , la naștere primea un descântec prin care talismanul - lanțul magic albastru - mov prin care se vede ca suntem vrăjitori - era ascuns , iar mirosul nostru a fost exact ca cel al oamenilor . Bineînțeles , pericolul nu trecuse , dar așa e mai simplu .

EI erau mai bine . Nu pot spune același lucru despre mine ... Din nefericire , la naștere , se pare ca eu nu am acceptat descantecul . Ma rog , puterea mea nu a făcut-o . Așa ca am un miros de vrăjitor , ce pe strada s-ar simți de la o posta , și am talismanul , care acum este vizibil , fata de restul .
Deci eu stau închis in casa . Mama ne învață pe mine și pe fratele meu vrăji . Pe care apoi noi sa le transmitem copiilor noștri . Pentru ca datorită descantecului nu ni se pierde de tot magia . Am fi putut sa rupem lanțul , dar atunci nu am mai fi putut sa facem nimic . Și in plus , șansele de supraviețuire erau minime .

Probabil va gândiți de ce nu luptam împotriva vampirilor . Ei bine , asta am gândit și eu . Cu voce tare . In timpul consiliului a celor șapte Mari Magi , unde toți vrăjitorii se aduna sa discute problema vampirilor .
Sa zicem doar ca nu a ieșit bine . Atunci am fost mai respins decât eram deja in lumea vrăjitorilor , și am fost și făcut de rusine .
Pedeapsa mea a fost sa fiu rănit de către unul dintre Marii Magi cu o minge de foc peste fata . Pentru prima data am fost fericit ca nu am acceptat descantecul . Datorită puterilor mele mai mari am putut sa ma vindec perfect . Dar a fost umilitor . In schimb nimeni nu a mai amintit de acest lucru pe nicăieri . Doar ca toți vrăjitori in afara de familia mea ma ignorau acum .

Este oribil , pot sa zic . Când merg la consiliu vrăjitorii adulti ma ignora , pe când cei de o vârsta cu mine sau mai mari ma batjocoresc . Pot sa zic ca a devenit o rutina . Ceva normal pentru mine . Bineînțeles , as putea sa imi folosesc micile vrăji învățate pe ei . Dar nu cred ca m-ar ajuta mai tare in situația mea .

***
           Mi -am deschis ochii și am privit tavanul alb din camera mea . In ciuda faptului ca afara era cald , fiori reci imi traversara spinarea . Am tremurat puțin și m-am ridicat din pat .
           Camera mea nu era una foarte mare . Era la ultimul etaj , și era complet echipata totuși  . Avea pat , dulap , birou , televizor , și o biblioteca . Camera mergea mai mult pe culorile mele preferate : albastru , auriu și alb . Ca animaluț aveam o pasare Pheonix . Avea și ea colțul ei de camera , unde avea un stâlp de lemn cu mai multe crengi pe care se odihnea adesea .
          Am primit pasarea de ziua mea , acum doi ani . Mama mi-a luat-o pentru ca s-a gândit ca stau " prea singur in casa " .

          - E cineva ? Am strigat eu cât sa se audă in toată casa . Blade a ciripit strident .
          - Nu tu , am zis privind pasarea .

           Am coborât încet . Casa mi se părea deosebit de rece . Tremuram , și simțeam cum panica mi se strecura ușor , și imi acapara întreaga gândire rațională .
            " Nu fii prost " mi- a spus conștiința mea . " I-ați bagheta și vezi ce se întâmpla " .

             M-am întors tiptil in camera mea , și m-am urcat pe cel mai înalt raft . Mi-am luat bagheta iar talismanul meu a strălucit puternic .
             Am coborât încet ajungând la etajul 1 . Casa avea trei etaje : parterul - etajul 1 și micul pod in care stăteam eu . Strângeam atât de tare batul încât degetele mi se albisera . Cu bagheta pregătită in mâna și cu vraja aleasa am deschis usa primei camere . Era camera părinților mei . Astăzi era goală , probabil erau la serviciu . După ce am cercetat și băile și camera lui Marcus , fratele meu , care mergea acum la liceu , am coborât la parter și am cercetat și acolo ca sa fiu sigur . Din fericire nu era nimic . Dar prezenta ciudata nu dispăruse .

             - Probabil am înnebunit ... Am soptit eu .
             Am oftat încet și mi-am dat cu mâna prin par . M-am sprijinit de un perete și am rămas acolo .

             Intr-un final m-am ridicat și m-am dus către Bucătărie . Tocmai treceam pragul când am simțit o creatura de doua ori mai mică decât mine pe spatele meu .
               M-am întors cu viteza încercând sa o prind in vizor ca sa fac o vraja , dar arătam ca un câine ce își alerga coada .
              Ghearele creaturii intrară in carnea mea și imi găurira tricoul . Am țipat de durere simțind cum lichidul cald mi se scurgea pe spate . Am prins creatura , și am desprins-o de pe spatele meu , aruncând-o pe podea , pe spate . Imediat ce am văzut-o mi-am dat seama ce este . Era un trol . Poate are nume haios , dar înfățișarea sa era una oribila . Avea pielea asemenea unui om , doar ca de o culoare Galbena bolnavicioasa . Avea gheare și colți negri puțin veninoși . Doi ochi ca niște mărgele , de culoarea chihlimbarului ma priveau răutăcios . Imi ajungea pana la Șold . Nu erau creaturi foarte înalte , dar erau inteligente și destul de periculoase .

Trolul se ridica și se uita la mine . Fiorii începură iar sa apăra . Ce era cu trolul acesta ?
Marai și începu sa alerge .

- Terento !

Pământul se mișcă , și făcu o gaura , trolul căzând in ea cu trei pași înainte de a ajunge la mine . Gaura se închise , cu tot cu podea și cu covor . Era o vraja de pământ de gradul III .
Existau cele mai simple vrăji , de gradul I , vrăji mai grele de gradul II , vrăji avansate de gradul III , și cele mai grele vrăji de gradul IV .
Am oftat . De ce venise creatura aia ? Trolii trăiesc sub pământ , și de-obicei nu au curajul da atace vrăjitorii .

Deodată mama intra pe usa și se uita cu ochi mari la mine .

- De ce ești plin de sânge ? Întreba ea .

___________________________

Hei buna lume . Nu prea știu de unde am scos asta , dar aparent am sute de idei . Ok . Încerc sa nu copiez nici o idee din Harry Potter :-X
Asta era doar o schița . Acum am decis sa o postez , deși s-ar putea sa fie o porcărie XD
Încerc și eu , măcar una o fi buna ...