Talismanele morții

Capitolul 2

             - De ce ești plin de sânge ? Întreba mama .
Nu am putut sa răspund , pentru ca spatele incepu sa ma înțepe . Privirea mi se încețoșa , iar o stare puternica de greață și amețeala ma cuprinse . Mi - am scăpat bagheta , și m-am prăbușit la pământ cu buf puternic .
Vocea mamei mele se auzea in fundal . Ochii imi deveniră grei , și imaginea mi s-a întunecat .

    
            Mi-am deschis ochii . Eram in camera mea . In minte mi se derulau imaginile de mai devreme . Mi-am atins spatele mecanic . Eram plin de bandaje . Sângerarea mi se oprise . Încă aveam talismanul , dar nu știam unde imi e bagheta . Am căutat pe noptiera și prin pat . Am încercat sa ma ridic din pat , dar aceeași durere ascutita imi înțepa spatele , ca mai devreme . M-am asezat pe spate , strângând din dinti .
         Am oftat . Imi aminteam ca mama s-a întors acasă .
          - Mama ! Am țipat eu cât sa ma audă .
          In câteva momente mama a intrat pe usa .
- Ce e ? Zise ea puțin speriata .
Sincer , ma pufnea rasul , dar m-am abținut , pentru ca era un moment serios .
          - Unde imi este bagheta ? Întreb eu încercând sa ma ridic puțin .
          Mama statu sa se gândească umpic .
          - Cred ca .... A da ! Scoase din unul dintre buzunarele șortului de Bucătărie pe care îl purta , bagheta mea .
         - Mai întâi spune-mi ce s-a întâmplat ! Spuse ea trăgând batul înapoi când eu am încercat sa îl iau .
         Am oftat enervat . Nu aveam chef de asta .
        - Mai bine ai începe !
        - M-am trezit cu o senzație ciudata . Casa era goală . Am coborât și nu era nimeni și nimic . Când am vrut sa ma duc in Bucătărie mi-a sărit trolul ăla in spate . L-am dat jos , și am folosit o vraja de pământ . Sfârșit , am simțit eu nevoia sa adaug .
         Mama ofta . Ochii săi ca smaraldul erau întunecați . Se vedea ca este îngrijorată .
          Imi întinse bagheta , trezindu-ma și pe mine din visare .
         - O sa îți aduc eu micul dejun in curând , spuse ea și apoi pleca .
         M-am asezat pe spate . In seara asta era consiliu . Am pufnit cu dezgust .
          Urma sa fie alta seara mirobolanta .
         Mi-am luat bagheta și am schifuit , neavând un scop anume . Micuțe forme colorate zburau prin aer asemenea fulgilor .
         Nu toate vrăjile necesitau cuvinte . Unele erau foarte ușoare și foloseai doar puterea baghetei .

        Mama intra cu tava pe care nu mi-am putut da seama ce era . Nu aveam nevoie de ochelari , doar ca acolo era o omleta albastra .
         M-am holbat la farfurie . Restul mâncării era normale măcar .
         - Vezi ca a venit tatăl tău ! Ma anunța mama .
          Am dat din cap .
          - Ce a pățit omleta asta ? Întreb .
          Își dădu ochii peste cap .
          - A existat .
           Se așeza elegant pe un scaun .
           Mama era o persoana înaltă și subțire . Avea ochii verzi , ce se asemănau cu smaraldele , și parul lung saten . Era o persoana frumoasa , și ținea mult la maniere .
          Am mâncat tot dar nu am îndrăznit sa ma apropii de experimentul eșuat . Aveam rani pe spate , nu mai vroiam și o gaura in burta .
       - Bine , aproba ea și pleca cu tava . Odihnește-te ! Am auzit-o spunând pe scări .
       Mi-am luat - sau măcar am încercat sa imi iau - o carte din biblioteca . Eram cât pe ce sa cad , așa ca am decis sa imi folosesc bagheta . Ce altceva as putea sa fac ?

***

M-am trezit . Era deja întuneric afara . M-am ridicat . Spatele nu ma mai durea , așa ca m-am îmbrăcat in liniște . Mi-am pus un tricou negru , o geaca de blugi albastra , și niște blugi rupți in genunchi .
Blaze ciripi . Mi-am amintit ca trebuia sa ii dau drumul afara . Am deschis geamul , iar pasarea zbura . Urma sa se întoarcă in câteva ore .

Mi-am luat bagheta și am coborât jos . Mama , tata și Mayson erau deja acolo și mâncau masa de seara . Vorbeau despre consiliul din seara aceasta .
          - Am auzit ca  cei sub optsprezece ani vor fi testați in seara asta ! Spuse fratele meu .
          Nu știam despre ce vorbea . Ce test ?
          - Nu îl anunța pe Cedric , îl ruga mama .
          De ce sa nu ma anunțe ? Nu e ceva important ? Eram rănit , dar puteam sa fac orice test !
          Am intrat in bucătărie . Cei trei se uitată la mine . Am dat din umeri nevinovat . M-am dus la locul meu . Nu imi era foame așa ca am ignorat farfuria . Simteam ca imi ascund ceva . Aveam bagheta in buzunarul din spate al pantalonilor .
           - Te simți mai bine ? Sparse tata tăcerea .
           - Da . Merg cu voi la consiliu , nu ?
          - Frățioare cred ca ar fi cel mai bine sa rămâi acasă ! Spuse Mayson .
          M-am încruntat . Doar nu avea de gând sa ma lase acum acasă , când era și nu știu eu ce test !
          Am vrut sa ma răstesc la el , dar tata mi-o lua înainte .
           - Dacă el vrea sa meargă , poate sa meargă ! Zise el ridicând din umeri .
            Am putut sa o simt pe mama aruncându-i o privire ucigașă .
            - O sa vin cu voi ! Am afirmat privind in gol . Nu aveam de gând sa fiu singurul de șaisprezece ani care rămâne acasă .
             Mama ofta exasperata .
              - De ce vrei sa vii fix acum ?
              - Nu ai spus tu ca ar trebui sa fiu mai bucuros când merg la adunare ?
             - Prea bine , spuse ea . Știam ca începeam sa o enervez , dar nu avea ce sa imi zică . Pana la urma nu făceam nimic greșit , nu ?