*26

72 8 8
                                    

A trecut o săptămână de când Kris, Luhan şi Tao au plecat. Băieții au tot fost ocupați cu repetițile, iar eu şi fetele ne  plctiseam enorm în casă aşa că am început să socializăm cu vecinii. A da, acum câteva zile, Sehun mi-a spus că trebuie să mergem să luăm o persoană importantă. Ei bine, persoana de fapt era un câine, mai exact Vivi.
Hinami şi Kai şi-au anulat excursia doar pentru că sunt prea leneşi să îşi cumpere bilete.

-Hea, e rândul tău să ieşi cu Vivi! strigă Ga-In la mine.
-Sunt foarte sigură ca azi e miercuri şi e rândul tău.
-Stai, azi nu e luni? întreabă Hinami luându-şi ochii pentru câteva secunde de la televizor.
-Ya! Voi îmi îngreunați toată treaba. Vedeți ce scrie acolo sus în colț la televizor? ne arată Ga-In.
-E marți, spune Hinami întinzându-se pe toată canapeaua. Auziți, ieri am vorbit cu mama despre facultate.
-Şi ce a spus?
-E încântată. A spus că o să vorbească şi cu mamele voastre.
-Atâta timp cât o să stăm aproape de Jeonghan, mama nu îşi va face griji. Dar, tot mă îngrijorează răspunsul ei, spune Ga-In strâmbând din nas.
-Gâdeşte-te că tatăl tău o s-o facă să-şi schimbe total părerea. Îi spun eu zâmbind.
-Da, da, mulțumesc pentru încurajare, dar câinele nu se scoate singur la plimbare, îmi spune ea împingându-mă.
-Ce bună eşti la stricat încurajări, spune Hinami râzând.
Mi-am luat o geacă, iar după i-am pus lesa lui Vivi. M-am plimbat un pic prin cartier, iar după m-am dus într-un parc din apropiere. 
-Având în vedere că e decembrie, cred ca sunt prea mulți copilaşi afară. Îmi spune o doamnă mai în vârstă aşezându-se lângă mine.
-Ow, bună ziua! Îi spun eu aplecându-mi uşor capul.
-Pufoşenia asta e a ta? mă întreabă ea zâmbind.
-Da, numele lui este Vivi.
-Ce nume mai e şi ăsta?
-Un nume la care numai un fraier s-ar fi gândit. Îi spun eu zâmbind.
-Zâmbeşti?! E clar că ai sentimente pentru fraierul ăsta.
-Păi...îl cunosc doar de 6 luni.
-Eu l-am iubit pe soțul meu din prima. Atâta timp cât te face fericită şi îți transmite multă căldură, e clar că trebuie să-l ții pentru toată viața. Dacă te răneşte, scoate-l cât mai poți din inimă.
-N-nu mă răneşte. E dulce, şi sensibil. Uneori cred că e prea bun pentru mine.
-Dacă e aşa cum zici tu, este perfect. Găseşti mai rar bărbați sensibili. Dacă e prea bun pentru tine, cred ca nu ar mai fi cu tine.
-Şi numele dumneavoastră este?
-Oh, am uitat să mă prezint. Numele meu este Kang Eun Go, îmi poți spune Eun Go. Dar al tău?
-Kim Hea, îmi pare bine!
-Mai ai frați? mă întreabă ea.
-N-nu, de ce?
-Atunci de ce părinții tăi ți-au pus doar numele Hea? Se plictiseau atât de rău? 
M-am uitat la ea şi am început să râd. Vivi a început să latre aşa că l-am dat jos de pe bancă. A început să mă tragă ca şi cum ar fi vrut acasă.
-Eun Go, îmi pare foarte bine că te-am cunoscut. Ce zici dacă ne mai vedem?!  Chiar îmi place să discut cu tine...
-Vin mereu aici, mereu la ora 11:30.
-Mâine la 11:30 o să fiu aici. O şi, mulțumesc pentru sfat.
Aceasta îmi zâmbeşte şi îşi apleacă capul. Îmi aplec şi eu capul iar după îi fac cu mâna.  Am început să alerg cu Vivi până spre casă. Câinele ăsta are atâta energie.
-A ajuns zâna, spune Ga-In.
-Aww, mi-ai spus zână.
-Nu ție, lui Vivi. Hai să-ți dau apăăă! Spune Ga-In făcând o voce subțire.
-Şi eu vreau apă!
-Tu nu ai labe, ai mâini, spune Hinami.
Scot limba la ea, iar după mă duc la frigider şi scot o cutiuță de suc cu portocale.
-Mi-ai scos copilul afară? mă întreabă Sehun spijinindu-se de un perete.
-Bună şi ție! Am mâncat azi? Da, am mâncat. Mă doare gâtul? Păi dacă tot întrebi, da, mă doare. Pot să rup folia de la paiul ăsta tâmpit? Nu, nu pot.
Se apropie de mine şi îmi ia sucul din mână pentru a desface folia.
-Stai aşa, ce-mi dai dacă îți rup folia?
-Ți-am scos copilul afară, adică câinele.
-Nu cred că ajunge asta. Să rupi folia  de pe pai necesită o forță imensă.
-Îl chem pe Lay dacă nu poți.
-Şi eu sunt la fel de puternic ca şi el, dar trebuie să îmi dai ceva la schimb.
-Ştiu unde bați, aşa că rupe folia pentru că îmi e foarte sete.
Sehun rupe folia, iar apoi bagă paiul în suc şi bea o gură din el. Îmi întinde şi mie cutia, iar apoi se îndreaptă către fructiera de pe masă. Chen, Xiumin, Chanyeol, Suho şi Lay apar şi ei în bucătărie.
-Bună Hea! îmi spun ei simultan.
-Bună şi vouă! Arătați atât de obosiți. Atât de greu a fost antrenamentul?
-Nu a fost cine ştie ce, dar sunt paşi de dans care te obosesc. Spune Xiumin căutând prin frigider.
-Hea, v-ați gândit bine dacă chiar vreți să vă mutați? mă întreabă Lay.
-Lay, o să fim la 20 de minute distanță de voi, doar dacă tipul ce are apartamentul o să îl închirieze. Plus, facem asta doar pentru că  vrem să ne continuăm studiile.
-Dar de ce să vă mutați? Întreabă Chanyeol.
-Păi ne trebuie un loc în care să învățăm, doar atât.
-Puteți să învățați şi aici, cu noi. Spune Suho.
-Nu ştiu dacă putem. Adică sunteți nouă.
-Dacă vă mutați, promite-mi ca o să ne vedem în fiecare zi! Spune Sehun luându-mă în brațe.
-Bineînțeles oppa! îi spun eu sărutându-i obrazul.

Eyoo gurls ~~
În primul rând, la mulți ani, Kai!
♡ ly! ♡
A venit si capitolul 26, penultimul capitol. Vă mulțumesc mult pentru tot şi sper să am parte de susținere din partea voastră si la urmatoare carte care nu stiu cand am sa o scriu, dar o s-o scriu cât mai curând.
Kisses ♡

Verisoara cu un IdolWhere stories live. Discover now