One More Chance

Capitolul 2

"Uneori ne întâlnim cu destinul chiar pe drumul pe care am luat-o ca să ne ferim de el.."

-La Fontaine

Capitolul 2
-Ryden-

Traficul este foarte aglomerat. Simt cum îmi crește tensiunea din cauza mașinilor ce claxonează în continuu. Privesc rolexul de la mâna stângă și îmi vine să mă dau cu capul de volan. Trebuie să ajung la o întâlnire de afaceri la ora 11 și mai am doar 10 minute. Privesc telefonul de pe scaunul din dreapta și un gând îmi străbate mintea.

Mai bine o sun pe Sarah să îi mai rețină puțin cu câte o cafea sau ceva. Nu apuc bine telefonul în mână, că mașinile din fața mea încep să se miște așa că o fac și eu cu rapiditate începând să gonesc pe străzile Miami-ului.

Cum ajung în fața clădirii unde sunt șef, ies din mașină și îi arunc cheile lui Dave care mă salută eu răspunzându-i doar cu o mișcare rapidă a capului.

-Domnule Shalton. mă salută Sarah imediat ce ajung la biroul de informații din holul mare, ea așteptându-mă pregătită cu foile pentru prezentare.

-Mulțumesc, Sarah. zic și prind foile din mers, ea urmându-mă către lift. Totul este pregătit? întreb atunci când intrăm în lift.

-Desigur domnule, domnii vă așteaptă în sala de conferință. îmi răspunde ea atunci când apăs pe butonul ce indică etajul 4.

-Perfect. zic și eu.

Când ușile liftului se deschid, o iau repede spre sala de conferință. Deschid ușa fără nicio reținere, apoi mă opresc.

-Bună dimineața, domnilor. Să trecem la afaceri..

***

-Recunoaște Shalton, prezentarea a ieșit excelentă. spune Kellan după ce chelnerița ne-a adus cafelele.

-A fost bine, prietene, acum așteptăm răspunsul. spun încercând să-l aprob pe prietenul meu, deși eu nu sunt chiar atât de sigur.

-Știi..parcă ai avea un băț înfipt în fund, prietene. Ce ai pățit de la o vreme? Nu te mai satisface Brianna așa cum trebuie? zice el în derâdere, iar eu surâd în colțul gurii.

Kellan îmi este prieten de când mă știu, suntem ca frații și știm totul unul despre celălalt. La cei 27 de ani ai lui, ca și ai mei, am putut să ne mobilizăm propria noastră afacere care s-a dezvoltat în timp în toate statele din SUA. Împărțim totul, mai puțin femeile și mașinile. Viața noastră a mers din ce în ce mai bine de când ne-am mutat în Miami acum câțiva ani. Eu mi-am găsit-o pe Brianna, dar el este încă un lup singuratic. Nu că aș fi eu genul să mă leg la cap cu o femeie, dar nu strică o distracție.

-Nu e asta, Kellan. spun acum serios privind spre cafeaua mea, apoi iar la el.

-Atunci? întreabă destul de confuz. Unde e zeul Ryden, lordul sexului care nu lasă nicio femeie nesatisfăcută? zice el încercând să-mi ridice moralul, dar apoi îmi scot telefonul din buzunar și caut poza cu afișul pe care l-am văzut acum o săptămână în centrul orașului. După ce măresc imaginea, îi dau telefonul prietenului meu.

-Ce e asta? întreabă el în timp ce ia telefonul din mâna mea.

-Citește. îl sfătuiesc.

-Deschiderea muzeului de artă Elora? Ce vrea să însemne asta? întreabă confuz, iar eu îi iau telefonul din mână mărind imaginea pe numele patronului muzeului.