Condamnată

2

-...de a vă cerceta in libertate ,dar la cea mai mică abatere ,mă tem că ne vom revedea .Sunt în stare de șoc ,nu știu cum să reacționez ,astăzi va fi prima mea zi de libertate după 5 ani .
Un gardian vine și îmi deschide catușele ,apoi ma conduce către celula mea pentru a-mi strânge lucrurile.
Merg cu pași mărunți pe același hol pustiu și rece pe care am trecut de nenumărate ori în acești ani .Totul este neschimbat ,pereții plini de igrasie ,poartă același iz de vechi încă de dinainte să ajung eu aici,până si celulele au același aer prafuit ,dar asta este închisoarea ,nu se va ridica niciodată nici măcar la luxul unei barăci de lemn .Intru în micuța cameră de carceră și îmi strâng puținele lucruri care le am ,nu e de mirare că au intrat toate într-o singură geantă de mână.
După un drum de 10 minute mă aflam în fața penitenciarului ,aș fi chemat un taxi ,dar nu am bani ,așa ca mă poziționez pe partea dreaptă a drumului întind mâna dreaptă și aștept ca cineva să oprească. Privesc în stânga și în dreapta și nimic .De ce mă mir sunt în câmp în fața celui mai mare penintenciar din Canada .Pornesc agale către portul Baie Comeau ,este un drum destul de lung ,dar sper ca mă voi descurca .Nu la o distanta foarte mare de penintenciar zăresc o stație de autobuz care cu puțin noroc mă va duce în Ottawa ,orașul meu natal .Mă așez pe micuța bancă de lemn și aștept cu nerăbdare să sosească autobuzul care mă vaduce cât mai departe de acest loc .
Timpul trece greu ,iar aerul sufocant de mai devreme începe să se mai domolească semn ca se apropie seara .
Se pare că voi mai înopta o noapte în acest loc .Îmi ridic picioarele pe bancă  ,și apoi îmi ascund fața în spatele genunchilor.
-Te duc undeva ? O voce groasă,masculină mă face să mă sperii atât de tare încât am cazut de pe banca îngustă .Pe fundal auzindu-se un râs atât de cristalin si jucăuș ,îmi rodic privirea spre individul care ma speriat de moarte și rămân blocatã când întâlnesc ,,Cei mai frumoși ochi căprui pe care i-am văzut vreodata ,, rostesc eu ultima parte cu voce tare fără a-mi da seama de acest lucru .Din nou același râs cristalin se aude ca un ecou în urechile mele , oare înebunesc ?
-Ar trebui să îi mulțumesc mamei pentru ,,cei mai frumoși ochi pe care i-ai văzut tu  vreodată ,, .spune barbatul misterios din fața mea care râde cu atât de multă poftă încât nici nu a observat că eu încă mă aflu pe țărâna încinsă de razele soarelui .Tușesc de câteva ori ,pentru al face atent ,în timp ce mă ridic de jos .Individul se oprește din râsul său isteric și îmi întinde mâna , după ce m-am ridicat singură de jos .La un studiu mai amănunțit constat cu stupoare că este îmbrăcat în uniforma    polițiștilor de la  penitenciar ,este unul dintre ei ,dacă s-a produs o neîntelegere în legătură cu eliberarea mea și acum l-au trimis să mă aducă înapoi ?Ce mă fac acum să stau sau să fug ? Într-un final aleg să ma predau de bună voie ,așa că îmi întind  mâinile în față și aștept .
-Arestează-mă știu că din acest motiv te afli aici .
Polițistul se uită la mine confuz ,hmm poate se așteaptă să fug ,pentru mai multă accțiune .
-Vrei să fug ,iar tu să alergi după mine sau să ma prinzi pentru a avea parte de mai multă accțiune ?Ești nou în această meserie ? Să ști că ai catușele la spatele pantalonilor ,legate de centura ta  ,trebuie doar să le iei și să mi le pui la mâini ,iar apoi va trebui să mă duci în celulă.Dacă vrei o să mă și prefac că mă împotrivesc .Începe să numeri până la 3 ,la 3 voi fugi ,să îmi lași un avans de câteva minute .
Mă uit la el și pare destul de șceptic .
-Bine fie ,număr tot eu dacă ție îți este lene ,dar să ști că asta era treaba ta .Unu ,doi ,doi si jumătate ,doi și trei sferturi ,trei ... și apoi o iau la fugă ca  speriată de bombă.Alerg ce alerg până îmi întorc privirea puțin în spate ,rămân șocată când îl vad...