Jocul Vieții

Capitolul 2

După ce îmi fac rutina de dimineață, mă îmbrac și merg spre bucătărie, unde mă așteaptă mama cu micul dejun. A fost foarte supărată aseara cand i-am povestit de tot ce facea John pe la spatele ei. Chiar se atașase de omul ala.

- Neata mamă, spun căscând.

-Neata scumpo.

Mă indrept leneș spre ea și o sărut scurt pe obraz.

-Hai, așeaza-te, spune arătând spre unul din scaune, trebuie sa vorbim ceva important.

- Spune, îi zic după ce mușc dintr-un măr.

-Păi, spune jucându-se cu degetele, mă gândeam să ne mutăm în alt oraș..

Termină de rostit și mă înec cu mărul. Cum să ne mutăm? A înnebunit? Aici am școala, prietenii, amintirile și bune și rele, aici am tot! Putem să ne mutăm în altă casă, nu e nevoie să schimbăm orașul.

-Nu, nu, nu, nu schimbăm orașul. Prietenii mei sunt aici. Mi-ar lua o groază să-mi fac alții prietenii.

- Oricum o să mergi la facultate, chiar dacă rămâneam tot trebuia să-ți faci alți prieteni.

- Dar era diferit, îmi aveam vechii prieteni, din liceu, spun aproape țipând.

- Ashley, te rog înțelege, e mult mai bine așa. E periculos cu John prin preajmă.

- Dar e la închisoare.

- Da, dar poate ieși oricând, e nebun omul ăsta.

Las un oftat să-mi iasă printre buze și îmi sprijin capul de marginea mesei.

-Fie! Ne mutăm!

- Mulțumesc doamne, spune mama chicotind ușor. Să-ți faci bagajele, plecăm mâine.

- Mâine? spun exasperată.

- Da, aseară după ce am vorbit am căutat cel mai apropiat zbor departe de aici. Scuze că nu ți-am spus. Voiam să ne mutăm cât mai repede.

- Nu-i nimic, oricum nu puteam face ceva să te împiedic, spun răzând.

<

După ce am mai discutat cu mama, am mers în camera mea să-mi fac bagajele. Din câte a spus ea, avem avion la ora 18:00 , deci am timp să mă întâlnesc cu prietenii mei să-mi i-au rămas bun.

<

Îmi leg șireturile și de la piciorul stâng și ies din casă. E ora 12:00 și după ce am fost bombardată cu mesaje cu: " Te rog nu pleca " sau " De ce pleci? " am decis să ne întâlnim toți în parcul de lângă liceu.
Scot cheile de la mașină din geantă și încerc să mă hotărăsc dacă să merg pe jos sau cu mașina. Analizez puțin vremea de afara si decid sa merg pe jos. Fiind vară, e foarte cald.

Intru în parc și îmi pot observa prietenii la o mică distanță de mine, așteptându-mă. Cum mă observă, sunt bombardată de îmbrațisări.

După ce s-a terminat sesiunea de îmbrațisări, ne așeazăm pe o bancă ca să le pot explica de ce mă mut.

- Păi, e foarte simplu. După ce mama s-a despartit de John și el a intrat la pârnaie, am decis, defapt, mama a decis să ne mutam in alt oras, mai departe de el, spun si pufnesc nervoasă.

- Dar nu e coreeect, se smiorcăie Jane. Ești majoră, ar trebuie să poți să faci ce vrei tu.

- Știu, dar mama nu mă va lăsa nici în ruptul capului să rămân singură aici. " E foarte periculos ".