Gânduri încurcate

Între timp

Capitolul 9

(Caim)

   Am fost atât de aproape! Mai aveam puţin şi terminam cu ea! Afurisitul de Chase! Nu mă lasă nicioadată să îmi fac treaba!

   M-am aruncat afară din camera în care se afla Alice. Apoi m-a târât până afară din sanatariu. Alice nu ştie unde se află, dar totuşi ar trebui să închidem cumva gaura din perete... Ultimul care mi-a evadat a avut noroc că nu am fost eu atent şi a reuşit să fugă, dar ea... nu poate să aibă atâta noroc. Kay era mai matur decât ea, şi parcă puţin mai ingenios, totuşi, toţi cei treziţi sunt la fel.

   -Da-mi drumul! am răgit la Chase.

   M-a aruncat pe jos apoi s-a pus pe mine şi a început să mă lovească cu pumnii. Da furios mai era. Nu am făcut cine ştie ce.. şi şi dacă o omoram ce mare lucru se întâmpla, atâta doar că sufletul ei urma să fie pierdut pentru totdeauna. Nu văd ce e aatât de rău. Eu aş prefera să îmi fie pierdut sufletul decât să fiu un diavol.

(Chase)

   Cum naiba şi toţi sfinţi din biblie a reuşit să o găsească? Cum?! Nici eu nu o simţeam, chiar dacă ştiam unde e. Am lucrat mult la ascunzătoarea aia! Şi el pur şi simplu a intrat, i-a sucit minţile şi apoi era să îi sucească şi gâtul!

   Şi Alice trebuia să facă ceva... Măcar să îl lovească undeva. Nu să îi cedeze atât de uşor.

   Am reuşit să îi deteriorez destul de mult faţa, dar oricum, s-ar vindeca în maxim o oră, sau mai puţin. M-am ridicat în picioare şi l-am privit cu scârbă, apoi am dat să mă întorc spre locul în care e Alice.

   Caim s-a ridicat şi el, puţin ameţit, dar a reuşit să meargă destul de drept, din punctul de vedere al unui alcoolic.

  -Eşti un prost dacă tu crezi că ea e încă acolo, spuse Caim cu o voce fioroasă, superioară, răguşită.

   -De ce nu ar fi?

   -Am lăsat ditamai gaura în perete prin care poate să fugă, crezi că e atât de proastă încât să nu profite?

   -Dar... La naiba!! am exclamat şi am fugit spre sanatoriul unde am pus-o pe Alice

   Însă Caim avea alte planuri cu mine. S-a aruncat pe mine şi m-a lipit de un zid apoi m-a prins de gât şi l-a sucit.

   Fiindcă sunt un înger nu contează ce se întâmplă cu corpul meu, mereu voi fi viu şi mă voi vindeca... dar dacă sunt decapitat nu prea cred că voi reuşi... Nici nu vreau să încerc.

   Am rămas pe jos şi mi-am pierdut cunoştinţa.

(Caim)

   L-am pus la pământ pe Chase, cel puţin pentru câteva momente voi putea avea parte de linişte. Ahh! Aproape că m-a desfigurat nenorocitul! O să mă usture vindecarea.

   După cum credeam, Alice nu mai era în camera ei... dar ştiu unde ar putea fi, acolo a mers şi ultimul. Dar nu o va face. Nu e destul de puternică. Ei îi place viaţa, ştiu asta. Am văzut-o la şcoală, se distrează mereu, nu ar face aşa ceva.. ea nu e Kay. Kay era mai depresiv şi înainte de a se întâmpla... oricum ar fo făcut-o la un moment dat.

   M-am dus la Chase chiar în momentul în care el se trezea, faţa mea era pe jumătate vindecată, iar gâtul lui nu mai era rupt.

   -Deci, să înţeleg că a dispărut, spuse Chase când se ridică.

   -Da. Doar că nu e chiar dispărută. Ştiu unde va merge.

   -Doar nu crezi că...

   -Ba da.