ATENA

Capitolul 12. Neliniste

Se spune ca in lume totul este efemer,chiar si lumea in sine.Batandu-ma cu bratele in piept,de mic copil,mi-am sustinut ideea . Si anume ca ,lumea sfarsit nu are,dar se pare ca ale mele taine incerte si minore mi-au pus bete in roate.
Astre plapande ce lumineaza indelung, incep a adormi. Oxigenul ce imi trece din plamani in sange pentru a ajuta al meu corp slab si mic sa functioneze ,se schimba,devenind toxic, otravitor, pentru sanatatea populatiei. Toate resursele alimentare,imperios necesare pentru supraviețuirea celor de pe pamant, incep a produce efecte negative celor ce le consuma,din motive mai mult sau mai putin cunoscute de consumatori.
Pamantul,casa a miliarde de oameni si animale , isi da ultima suflare. Intreg universul in care ne aflam ,se stinge incet si nu putem impiedica acest proces.
Inspir adanc si fug cu gandul la plimbările lungi pe malul râului. Sub picioare simt frunzele umede si proaspete ,frangandu-se sub presiunea corpului meu, in timp ce inaintez dealungul apei curgatoare.Mirosul de verdeata si de prospetime îmi incanta narile ,iar micutii pestisori ce inotau plini de viata prin apa rece de un albastru închis, imi incantau privirea.
Linistea acestui loc imi fericeau inima si ma deconecta de toate problemele ce ma framamtau. Gandul ca nimic din ce ma inconjoara la acest moment,nu va mai exista,imi trezeste sentimente ascunse si imi provoaca o puternica stare de neliniste, ce ma indeamna sa caut rezolvari ,pentru problemele generatiilor viitoare.
Si totusi,ar supraviețui ei?

-Trezeste-te!
Sa ma trezesc?! Sunt treaza.
-Ma auzi?
Da,te aud. Unde esti?
-Unchiul tău a fugit.
La auzul acestor cuvinte imi despart usor pleoapele si dau de chipul barbatului cu ochi blanzi.
-Poftim? Intreb usor adormita.
-George a fugit. Spune si se aseaza langa mine pe canapeaua pe care innoptasem. L-au lasat la poarta sa plece,initial am crezut ca va incerca sa te salveze ,dar cum a prins momentul a fugit ca un soarece din fata dezastrului.
In momentul urmator,fiind plina de scarba de cuvintele cu care l-a caracterizat pe George, l-am lovit parca instinctiv in fata. Pumnul meu a reusit doar sa ii atraga atentia asupra mea,caci de ranit nu se pune problema.
Si-a inclestat dintii si am putut sa ii observ maxilarul zvacnind intr-un anumit punct.
-Esti un nesimțit! I-am aruncat cuvintele in fata .
M-am ridicat rapid si i-am simtit degetele pe incheietura mea dreapta. M-a tras puternic aruncandu-ma inapoi pe canapea. Trupul meu a fost acoperit in scurt timp de al sau . Soldurile ni se atingeau dureros de mult in timp ce bratele sale erau de o parte si de alta a capului meu.
-Ai noroc ca nu pot rani o femeie,altfel ai fi fost deja moarta. Cuvintele reci ies printre buzele sale de un roz pal. Mirosul de menta proaspata si lamaie imi inunda narile facandu-mi stomacul sa se intoarca pe dos din cauza lipsei de hrana pe care am trait-o in ultimele zile.

Mi-am pus palmele pe antebratele sale si am incercat sa ii imping trupul masiv de pe al meu.
-Da-te jos! Am tipat zgomotos si am inceput sa ma agit in bratele sale.
-Sa nu ma mai atingi in viata ta! Am scuipat printre dinti cuvintele pline de venin atunci cand m-am gasit libera.
-Intr-o zi o sa ma implori sa te ating. Buzele lui Aleksandr rostesc niste cuvinte melodioase ce nu au efectul dorit de acesta .
Palma mea face contact puternic cu obrazul sau stang provocandu-i o usoara durere de aceasta data. Isi freaca usor obrazul dupa care ofteaza nervos si dintr-o scurta mișcare imi apuca incheietura mainii stângi tragandu-ma in bratele sale. Isi infasoara bratele pline de muschi in jurul meu strangandu-ma puternic la pieptul sau
-Tot ce imi provoci tu e scarba! Tip catre el.
-Ma bucur. Rosteste fara interes. O sa plec pentru cateva zile,vezi cum te descurci cu Vladimir.
A terminat de rostit propozitia dupa care si-a luat un rucsac ponosit aruncandu-l pe spate si o geaca groasa de culoare cenusie .
S-a intors scurt spre mine oferindu-mi parca o ultima privire. A deschis usa ,dar a ramas in dreptul ei,cu spatele la mine.
-Daca ai nevoie de ajutor cauta-l pe Isay,el te va duce intr-un loc sigur.
Spune si tranteste usa in urma lui.

Ma gasesc singura in cabana calduroasa ce imi ofera o stare de neliniste si decid sa fac un dus scurt .

Ajung pe holul cu usi colorate si ma gandesc serios sa o deschid pe cea neagra. Imi asez timid degetele pe cleanta rece si ruginita apasand usor. Un scartait puternic se aude atunci cand imping usa in speranta de a o deschide fara sa colapseze.

Camera era intunecata si prafuita,un miros de mucegai domnea incaperea si am decis sa închid usa imediat.

Am tusit de mai multe ori incercand sa elimit tot praful ce imi ineca plamanii si m-am departat de usa cea neagra .

Mi-am scuturat hainele si am intrat in baie. Am deschis robinetul cazii si l-am lasat sa umple cada doar doua degete in timp ce eu am scapat de hainele murdare. Am apucat un gel de dus barbatesc si un aparat de ras nou din dulăpioare si am intrat in apa calda.
Mi-am curatat trupul murdar si ranit cat de repede am putut. Eram constienta de faptul ca din moment in moment poate intra cineva peste mine.

M-am invelit intr-un prosop si mi-am uscat trupul si parul in graba. Am deschis fiecare dulap in cautarea unor haine cat de cat pe masura mea.

Am dat de lenjerie intima bărbătească si din nevoie am ales sa port una din perechile de boxeri negri pe care i-am gasit.

O pereche de pantaloni de trening gri si un tricou lung de aceeasi culoare pe care l-am bagat in pantaloni mi-au imbracat corpul infrigurat.
Picioarele imi erau goale si inghetate,dar am gasit langa usa de la intrare o pereche de ciorapi probabil murdari pe care i-am imbracat imediat din dorinta de a ma incalzi .

Usa de la intrare s-a deschis furtunos agitandu-mi cordul. Aerul mi-a stagnat in plamani atunci cand i-am vazut chipul însângerat.

Pe palme,brate,picioare si haine ii curgea sange siroaie.

Pe podea se formase o balta de lichid roșiatic ,iar in aer era un miros usor metalic si respingator.

Si-a trecut degetele murdare prin parul ud intinzandu-l pe spate. A făcut un pas spre mine,iar eu am facut unul inapoi.
Imi tineam mainile inerte pe langa corp si incercam sa imi calmez bataile inimii ce cresteau cu fiecare secunda.

-Nu voi sta sa ma rog de tine. Stii ca trebuie sa ma însoțești. Vocea sa groasa a spart tacerea mormantala ce se lasase intre noi .

Mi-am ridicat ochii din pamant si i-am privit chipul murdar de sange.
Am inghitit in sec si am facut un pas spre el.

-Bun. Spune si iese afara.
Il urmez atent in timp ce se indreapta spre cladirea cea mai mare in care nu am calcat pana acum.

Am mers in urma sa pana am ajuns in fata casei.

Cu pasi apasati a urcat cele cateva trepte spre usa principala.

S-a intors la 180° catre mine si m-a privit cu un aer inferior de sus pana jos. Si-a incordat pumnii si a rostit cu o voce dispretuitoare:
- Sa iti dai hainele ăluia cat mai repede jos!