Puritatea Bellei

Capitolul 12

Nu înţeleg... Ce am făcut..? Cine a pus plângere împotriva mea? Pe ce motiv? Toată noaptea m-am gâdnit, şi m-am tot gândit. De când am venit aici, nu am făcut nimic „special" încât viaţa mea să fie în pericol, viaţa lui să fie în pericol...

N-am închis un ochi de când a plecat Lucian. Îl priveam pe David, trebuia să îi memorez orice gest, orice semn, orice se lega de el. De la aluniţa lui deasupra buzei superioare, la gene lui perfecte, până la maxilarul lui „lucrat". A adormit de la 3 A.M., era foarte obosit, l-am sărutat pe frunte, şi m-am îndreptat spre dulap, trebuia să îmi pregătesc „bagajul". Am luat ghiozdanul, şi aşa n-o să mai am când să merg la liceu, măcar îl folosesc în această fugă. Iau pantalonii de trening, 4 bluze, 2 pulovere (nu se ştie unde mergem, aşa că mai bine sunt pregătită de orice. ), 2 perechi de pantaloni scurţi, şi 3 de pantaloni lungi. N-o să am cum să iau toată lenjeria intimă, aşa că bag 10 perechi de chiloţi şi 4 sutiene. Aş fi preferat să bag şi o cărticică, dar nu cred că voi avea timp să citesc... Chiar dacă o să am, o să ma duc la bibliotecă în oraşele unde voi călătorii.. Ar trebui să mă îmbrac şi eu. Trag o pereche de blugi peste mine şi o bluză de culoarea cărbunelui, părul mi-l prind într-o coadă de cal, apoi mă încalţ cu o pereche de adidaşi. Sunt gata...dar nu prea...

Cine şi-ar dorii să plece de lângă persoana unde se simte ca acasă? Cine ar vrea sa se despartă de lume? El e lumea mea... Probabil spun cuvinte prea mari, dar cineva, mai de mult, mi-a spus să trăiesc momentul, să spun orice îmi trece prin minte. Asta îmi trece prin minte, şi asta simt. O să regret chestiile astea mai încolo? Nu, dar cu siguranţă voi fii compleşită de nervozitate, şi voi zice că da.

- Bella! Strigă David sărind din pat.

- Sunt aici iubire. Linişteşte-te, hei, bună dimineaţa!

- Hei... Am crezut că ai plecat...

- Nu încă...

- N-ai dormit deloc?

- Nu... Te-am privit şi după mi-am făcut bagajul

A stat câteva minute şi m-a analizat, apoi m-a prins de mână şi m-a înghiţit în braţele lui. Vreau să rămân o viaţă întreagă aici... La naiba cu ăla de a pus plângerea aia! Acum ce fac? Plec şi el ce va face? Nici nu ştiu când mă întorc, mai bine zis dacă mă mai întorc. Dacă mă prind şi dispar de pe faţa Pământului? Şi el v-a aştepta...şi v-a tot aştepta...

- David...Vreau să vorbim ceva important..

- Ce?

- Voi începe să zic unele chestii, dar tu nu mă vei întrerupe, okei?

- Okei.

- Uite cât timp voi fii plecată, nu vreau să mă aştepti, lasă-mă să termin, nu mă întrerupe! David, nu ştiu când mă întorc, nici nu ştiu dacă mă întorc, poate mă vor prinde într-un moment dat, nu ar fii corect ca tu să mă aştepţi în timp ce eu am dat colţul...

- Bella, te voi aştepta. Şi nu. Nu vei da niciun colţ, vei lupta. Pentru ce? Pentru cine? Lasă-mă să te lămuresc. Pentru relaţia noastră, pentru mine, pentru noi !

- David....

- Nu Bella. Refuz să cred aşa ceva. Te vei întoarce, dacă e nevoie mă bat eu cu ăia. Nu te las! Te iubesc, Bella.

- Şi eu te iubesc....

Ceasul bătea ora 6 dimineaţa, Lucian era deja aici, dar nu voiam să plec până nu vorbeam cu Nico, şi să îmi iau la revedere de la Sophie. David mă priveşte intens, la fiecare mişcare pe care o fac, amândoi schiţăm zâmbetul ăla de „nimeni nu pleacă azi", când de fapt ştim care este adevărul.