DOG PARK

37.👅

*înainte cu o ora*

Mă pregătesc în graba.
Îmi trag o pereche de blugi rupți pe mine,un tricou oarecare,aplic un strat de fond de ten,apoi iau geanta și mă duc la parter.

Miles trebuie sa sune din clipa în clipa.
-Hope?întrebă mama.

O văd ieșind din bucatarie cu un sort pe care scrie "Best cook ever" și o lingura mare în mână.

-Nu o sa mă bați cu aia,nu?întreb în timp ce mă uit cu ochii mari la ea.

-Nu,nu!Voiam sa întreb dacă stai mult,pentru că am program dublu la muncă și ramai singura...

Se aude soneria și sar ca arsă de pe canapea.Deschid ușa și îl văd pe Miles.

Miles extrem de sexy.

Blugi negri,tricou alb,părul extrem de răvășit,dar nu așa ca al lui Dustin...

Mă mustrez în cap ca nu trebuie să-l compar cu Dustin,pentru că nici nu s-ar compara.

El e drăguț,Dustin e nesimțit,el e amabil,Dustin mi-ar pune pioneze pe scaunul din autobuz numai ca sa stea el acolo.

-Bună! o aud pe mama și tresar.
-Bună ziua,doamna Cooper!spune și îi strânge mâna.
-Tu ești Dustin?întreabă mama.

Tresar ca arsă.
Miles a rămâne tăcut și se uita în pământ.
-Mamă! zic eu.

Îl iau de mână și îl trag după mine pana nu mai spune femeia cu lingura în mână ceva.

-Scuze!îi spun când ieșim din curte.
-Nu-i nimic...,spune el.

Nici nu mă privește.Am început sa mergem spre parc,dar drumul era tăcut.

Și prin tăcut mă refer la cimitir.

Mi-am văzut de treaba și am intrat în parc.
Miles se uita unde sa ne așezăm,iar eu am văzut un cățeluș negru alergând spre mine.

Inima a început sa îmi bata tare de tot,crezând ca e Hot-dog,dar nu era el.

Apoi mi-a picat fisa.

-Miles,știu eu un loc!am spus.

A dat din cap și m-a urmat.Am ajuns în locul unde m-a adus Dustin,când  citit "Mândrie și prejudecata".

Ne-am pus pe o băncuța,iar Miles păstra distanta.

-Miles,spun și mă apropii.Cand ai spus sa ne întâlnim ai zic ca vrei sa-mi spui ceva...

Se uită la mine și îi văd ochii blânzi.
-E ceva între tine și Dustin?

Stau sa mă gândesc, dar apoi raspund:
-Nu...,și plec capul.
-Atunci de unde...știe mama ta de el și. ..
-Miles,uite...Se poate sa nu vorbim despre asta?

Îmi ridica bărbia.
-Ți-a făcut ceva?!ridică el tonul.
-Nu,dar...e un nesimțit...Și...habar nu am...

Nu e momentul potrivit să-i spun...

-Tu ce voiai să-mi spui?întreb și mă uit la teneșii mei.

-Eu..Eu...Ăm. ..Îmi place de o fată...

-C...ce?!
Sar ca arsă și mă uit la el.
-Cine e?Eu știe?Și ea simte la fel?!

-Nu știu. ..
-Nu știi cine e?
-Nu...adică ba da,dar nu știe și nici nu știu dacă simte la fel...,se bâlbâie el.

-Și de ce nu-i spui?îl întreb și mă uit cu ochi mari la el.
-Ar trebui?întrebă el,nesigur.
-Dă!spun eu.

Ofteaza și închide ochii.
-Îmi place de tine!zice.

Eu?!

Rămân cu gura căscată, iar când el deschise un ochi mă roșesc.
-Din prima clipa când te-am văzut...

Și inima mea face bum-bum!

Se apropie încet de mine,buzele sale fiind la câțiva cm de ale mele,când:

-Dustin?!