Țineai privirea-n pământ și mâinile în buzunare, iar ea te-ntreba agitată la ce te gândeai. Niciodată n-ai avut tupeul să-i spui adevărul, că te gândești la ziua asta, în care voi, doi proști, decideți să nu vă mai fiți tot unul celuilalt. Știai că se va întâmpla cândva, era o chestiune de timp... căci nimic atât de frumos precum ceea ce aveați voi nu avea cum să dureze pentru totdeauna
