Sar scântei

Capitolul 4

Sage

-Vin acum mamă! îi strig în timp ce alerg în jos pe scări.

-Tatăl tău vrea să vorbească cu tine la telefon, spune încercând să pară indiferentă.

-Tata?!? Mama dă aprobator din cap după care îmi întinde telefonul. Oare ce vrea de la mine? Nu m-a mai căutat de mai bine de o lună..

„ -Da tată?!?"

„ -Bună scumpo!" După felul în care vorbește aș spune că e emoționat.

„-Ce dorești? De m-ai sunat.".

„-Fiindcă săptămâna viitoare este ziua ta de optsprezece ani mă gândeam că ar fi o idee bună să vi în Seatle și să îți petreci weekendul cu mine și Tamara, va fi aici și fiica ei. Sigur v-ați distra de minune!"

„ -Nu știu ce să spun, nu o pot lăsa singură pe mama..." știu că este dezamăgit că spun asta, dar pur și simplu nu vreau să îmi petrec tot weekendul cu el și noua lui familie.

„ -Doar gândește-te! Te rog... sună de-a dreptul exasperat."

„-Bine fie!" asta va fi cel mai lung weekend din viața mea.

„ -Ce mă bucur, Sage! Îți voi rezerva biletul de avion pentru vineri dimineață. Este bine așa?"

„-Da, desigur! Ne vedem la aeroport."

„ -Pa scumpo!"

„ -Pa tati..."

Nu sunt prea încântată de mini-excursia asta. Nu o cunosc pe iubita lui tata și nici nu sunt curioasă de ea! Nu știu cum de mama poate fi atât de calmă. Ori e o actriță excelentă, ori nu îi pasă deloc, cert este că ea chiar pare să se bucure pentru tata, chiar dacă după plecarea lui ea a fost foarte tristă acum, mai ales de când ne-am mutat din Seatle pare să fie bine.

-Ce a vrut tatăl tău? mă întreabă curioasă.

-M-a invitat acasă la el, în Seatle, de ziua mea, să petrec cu ei.

-Nu pari prea încântată de asta. Care e problema, Sage?

-Nu vreau să cunosc noua lui familie! Dacă nu am fost destul de bună pentru el, acum de ce mai vrea să mă vadă?!? fără să vreau izbucnesc în plâns. Mi-am propus să nu mai plâng din cauza lui, și uite-mă din nou. Mama vine cu pași grăbiți spre canapeaua pe care sunt așezată, mă îmbrățișează strâns și mă pupă pe frunte.

-Sage, totul va fi bine! Eu te iubesc enorm, știi asta!

-Și eu te iubesc, mamă!

Fără să vreau, adorm așa, plângând pe canapea în brațele mamei.

Mă trezesc cu mult mai mult chef de viață. Îmi fac ritualurile de dimineață și plec la școală. În curtea liceului, printre mulțimea de elevi care se grăbesc pentru a nu întârzia, îl zăresc pe Zayn, care îmi zâmbește prietenos apoi îmi face un semn cu mâna să mă apropii de el. Stau pe gânduri câteva secunde, până la urmă ce s-ar putea întâmpla.

-Bună! spune Zayn cu un zâmbetul până la urechi.

-Bună Zayn! Ce faci? îi raspund și eu cu un zâmbet.

-Bănuiesc că nu ai mai vrut să ieși la cafea cu mine, zise privindu-mă insistent.

-Poftim?! îl întreb confuză.