Ura se naște din dragoste?

Mainile incrucisate, presand pe propria greutate. Scurte batai din picior alterneaza cu momente de pauza in care sprancenele se unesc intr-o postura agresiva, alaturi de fruntea incretita. Dintii inclestati si privirea atintita, patrunzatoare. Un fior rece traverseaza fara mila toata sira spinarii in timp ce bataile inimii se grabesc si pulsul explodeaza. Pe masura ce trairile se amplifica, iti poti auzi inima cum bate, poti sa simti din ce in ce mai profund propria-ti respiratie, cum se lupta sa-ti asigure energia necesara pentru...

Ură.

Ura este peste tot si ne inconjoara la tot pasul. In societatea contemporana este un sentiment incurajat sa creasca, sau cel putin asa pare la noi, la romani, pentru ca *ne mancam intre noi ca niste caini*, to spit it out raw. Ura se naste din cele mai pure sentimente, iar in topul acestora se afla dragostea. Poate suna trist ceea ce spun acum, dar ura se naste din dragoste. Poate este impropriu spus dragoste si poate nici n-a fost vreodata vorba de dragoste, pentru ca judecand drept si concluzionand stramb, un sentiment atat de puternic si de intens precum dragostea, sa dea nastere unui sentiment la fel de puternic si de intens, diametral opus, este tulburator. Problema apare atunci cand vrei sa stai departe de ura, pentru ca inseamna sa te distantezi implicit si de dragoste...si stii ca fara dragoste nu exista riscul sa apara ura, dar tot o faci, tot te indragostesti si iti asumi consecintele. Totul este acum in stagiu incipient, unde infloreste ceva timpuriu cu o structura fragila, din vise si sperante. Sunt primele si cele mai vulnerabile entitati, insa daca ajung sa fie sedimentate si sa treaca peste testul timpului, pot constitui o fundatie solida. Din cauza *erorilor umane* se petrec catastrofele si trecutul ne-o poate confirma cel mai bine.

Eroare umana...are un aer neologic. 

Prefer sa-i spun greseala. O greseala poate sau poate sa nu dea nastere unei alte greseli, ca o reactie inlantuita, un fel de fisiune inversata daca binevoiti a fi de acord cu mine. Se spune ca e bine sa inveti din greseli si omenirea pe asta se bazeaza din punctul meu de vedere, insa este cea mai lenta cale de evolutie, pentru ca asta presupune sa experimentezi, sa gresesti, sa corectezi si in final sa refaci experimentul, asumandu-ti ca va fi bine... si ca sa inchei aceasta paranteza, am sa citez din versurile unui muzician notoriu : "Omul invata din greseli, dar oare cand greseste invata?"

Revenind la ură. Am stabilit cum se manifesta, de unde isi are originile, care sunt repercusiunile insa cine sunt protagonistii? Sunt cei ce odata se iubeau, cei ce se tineau de mana, cei ce si-au jurat ca nu se vor lasa la greu, sunt cei cu care spargeai noptile petrecand, cei care se priveau in ochi si simteau acelasi fior rece, placut pe atunci, de nesuportat acum. Ura este un sentiment periculos si trebuie sa o eviti cu orice pret cat timp mai respiri, pentru ca daca a apucat sa incolteasca, esti compromis. Imi permit s-o numesc tumora si nu orice tumora, una maligna, pentru ca o data ce a ajuns in metastaza esti o cauza pierduta.  Potrivit zicalei : "Cui pe cui se scoate..." si extrapoland, am concluziona ca impotriva acestui sentiment meschin trebuie sa raspunzi cel putin cu aceeasi ură. Am zis aceeasi ură, pentru ca ea este diferită in intensitate și manifestare, insa doar in matematica am vazut ca exista posibilitatea ca 2 minusuri sa rezulte un plus si cu alte cuvinte nu poti sa indrepti o greseala facand alta. Ura trebuie abordata intr-o maniera diferita, trebuie privita cu alti ochi, cum spunem adesea. Ura poate fi indepartata, temperata sau chiar inversata prin iubire, insa ca sa ajungi sa raspunzi cu iubire la ura, cel mai probabil vei fi facut deja greseala sa raspunzi la ura cu...ura si asta ne aduce din nou la ceea ce am concluzionat mai sus si anume ca oamenii invata din greseli. Din greselile proprii de cele mai multe ori, pentru ca mai exista si categoria de persoane care omit greselile care s-au facut pana acum, bazandu-se pe noroc si in cazul in care se iveste nesansa, apare imediata intrebare : "Care erau sansele...?!", insa tin sa va marturisesc ca sunt de parere ca norocul ti-l faci cu mana ta, insa asta este o alta discutie, pe care ramane sa o abordam cu urmatoarea ocazie.

Va las cu o ultima intrebare asupra careia mi-as dori sa reflectati macar un minut din vietile dumneavoastra, arhiocupate de griji, probleme si facebook : Nu se pune problema daca am urat in viata, pentru ca este indiscutabil acest lucru, insa bazandu-ma pe ce-am afirmat mai devreme, intrebarea mea este : Ura iti aduce satisfactie?