20:30 Mr.Genius: Jimin vin-o în parc. Vreau să ne vedem şi să vorbim. Te aştept acolo. ✔✔
Închid ecranul telefonului şi îl pun pe birou. Aştept câteva minute apoi mă hotărăsc să mă îmbrac. Haine simple ca de obicei...nu îmi place să mă complexez aşa că mă îmbrac dese ori cu ceva neimportant. După ce mă schimb mă îndrept grăbit spre parc. Ajuns acolo nu văd pe nimeni...poate Jimin nu a văzut mesajul...poate că Eunwoo la citit dacă e aşa sunt terminat. Se pare că nu...apare Jimin cu o glugă pe cap iar mânuțele lui mici erau acoperite de mânecile lungi ale hanoracului. Mă apropi de el să îl văd mai bine, rănile de pe fața nu se mai vedeau aşa rău dar tot simțeam o furie care îmi cuprindea trupul. După o lungă pauză în care nimeni nu a spus nimic...încep să îi vorbesc.
-Jimin.....ce vrea tipul de la tine? -Nu ştiu ... -Nu îl mai lăsa să te rănească...nu meriți, tu eşti o persoană bună. îi zâmbesc -Dar el nu. El vrea să te omoare...îmi e teamă...îmi e teamă pentru tine. -Eu voi fi bine. -Nu vei fi. -Ba da! mă restesc la el -Vreau să ne plimbăm prin oraş. îşi îndreaptă privirea spre mine şi mai mult şopteşte.
Îl apuc de mână puțin cam brusc şi îl fac să tresară privindu-mă adânc în ochi. Îi zâmbesc dulce apoi îi fac semn să mergem. Era înaintea mea..o linişte apăsătoare se lasa peste noi. Tot mergând mi-am dat seama că ne îndepărtasem destul de mult.
-Jimin să ne întoarcem. îi atrag atenția -Mh? A da...e cam târziu. Să o luam pe aici o să ajungem mai repede. -Sigur pe acolo? -Aha..
Dau din umeri apoi merg după el printre nişte blocuri vechi şi uzate. Fiind întuneric calc din greşeală într-o baltă cu apă. Rahat!
-Jimin stai! M-am udat. îl atenționez -Te-ai udat? Ai făcut pe tine? -Nu idiotule! Am călcat într-o baltă! -Aa..păcat. începe să râdă
Mă uit la el şi încep să zâmbesc dar privirea începe să i se incețoşeze şi mă privea cu spaimă. Nu apuc să îi spun nimic că simt cum o lamă rece de cuțit este înfiptă in pieptul meu. Cu o mică întoarcere a capului îl văd pe Eunwoo cum zâmbea şi se indeparta rapid. Cad în genunchi şi îmi pun mâna pe locul rănit. Curgea sânge...chiar mult...mâinile îmi erau pline de lichidul roşiatic încercând să îl opresc. Respiram din ce în ce mai greu iar tot corpul îmi tremura. Durerea era ingrozitoare dar cu ultima putere pe care o aveam îmi îndrept capul spre Jimin.
-Ajută-mă. spun răguşit
Jimin cu ochii în lacrimi dă negativ din cap.
-Te rog Jimin...sună la salvare.. -Nu pot face asta Yoongi...spune printre lacrimi -De ce Jimin? De ce acum? spun simțind o durere şi mai mare în piept care agrava rana -Nu pot să îl trădez pe Eunwoo -De ce? După câte ți-a facut? -Eunwoo.....este fratele meu.. -Jimin nu mai rezist mult..te rog ajută-mă -Nu. spune plângând. Nu pot suna la urgențe...nu vreau ca Eunwoo să intre la închisoare. -E un nenorocit! Merită să ajungă acolo! -Dar e fratele meu! Am nevoie de el. -Jimin....
Am căzut pe jos într-o baltă de sânge corpul meu fiind aproape neînsuflețit. Ne mai putând să văd nimic în jur.
*Peste două săptămâni*
Ies pe porțile spitalului puțin nerăbdător să mă duc să îl bat pe Jimin. Încă mă durea locul cu pricina dar nu era o dur3re insuportabilă, mult mai tare mă durea sufletul din cauza lui Jimin. Mă îndrept spre parc deoarece ştiam că acolo îl voi găsi la fel cum o face mereu chiar dacă nu ştie că eu il privesc. Nu e ciudat! Doar că îmi place să mă uit la el atata. Se pare că aveam dreptate, îl găsesc stând pe o bancă pierdut în propriile gânduri. Mă îndrept rapid spre el şi îi dau un pumn in față. Acesta se uită mirat la mine dar parcă şi fericit să vadă că trăiesc.
-Yoongi? spune fericit -Nu, dracu'!! -Ce mă bucur că eşti bine. -Nu pot spune acelaşi lucru despre tine. -Îmi pare rău ,Yoongi.... -Spune ceva ca să nu te bat. -Nu ştiam că o vină acolo. Treaba e foarte complicată.. -Păi spune-mi! -E din vina mamei...Eunwoo şi cu mine nu suntem frați adevarați...suntem doar vitregi. Iar el ma amenințat că o omoară dacă nu te aduc mai aproape de el. Țin foarte mult la tine şi nu vreau să mori din vina mea dar nici mama...spune cu ochii în lacrimi.
In acel moment simt cum inima mi-a fost sfâşiata în acel moment. O durere insuportabilă îmi cuprinse-se corpul. Îl trag pe Jimin lângă mine şi îl strâng cu toată puterea mea în brațe chiar dacă rana mă durea îngrozitor şi agrava şi cealaltă durere. Îi simțeam lacrimile fierbinți curgându-mi pe tricoul alb..îi prind capul cu mâna şi il fac să il bage în scobitura gâtului meu. Oftez zgomotos apoi îmi las corpul moale.
********************************* Ştiu că am zis că o să postez devreme dar mi-a fost silă. Eu mâine am teza iar in loc să invat stau pe aici. Bravo mie! Îmi acord premiul Nobel. Cred ca o sa mai postez vineri seara...nu stiu sigur....nu promit nimic pana atunci byeeeeee
App a mai primit cineva asta?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mie mi se pare o prostie dar daca asa spun ei asa e. :/
