Scrisoare netrimisa

O viață întreagă... Cap. 21

Din prima clipă când te-am cunoscut, din primul moment în care ochii mei i-au întâlnit pe ai tăi, atunci când sufletele noastre s-au întâlnit, am știut că un ești un simplu pasager prin viața mea. Am știut că ești ceva deosebit. Cu toate că prima impresie nu a fost una favorabilă...

Am crezut la început că ești un îngâmfat și prea mândru de tine ca să ne bagi în seamă pe noi, muritorii de rând. Cu toate acestea, viața a avut grijă să îmi arate cât de mult mă puteam înșela! Ai intrat ca un fulger în viața mea, ai zdruncinat-o, ai avut grijă să mi-o dai peste cap și să o reașezi astfel încât tu să devii o persoană importantă în ea. Ți-ai făcut loc cu grijă, încet, până când a devenit evident că fără tine, viața mea nu ar mai avea același sens.

De atunci, viața mea s-a transformat. Acum ești pilonul pe care mă sprijin, ești partea importantă din mine, ești zâmbetul care-mi apare pe chip dimineața și cel cu care adorm seara. Ești libertatea, fericirea, iubirea... ești totul!

O viață întreagă alături de tine m-a ajutat să mă cunosc pe mine însămi, să îmi descopăr limitele și mai ales să mă simt ocrotită. Fiecare respirație pe care o împart cu tine este completă.

Clipele în care nu ești lângă mine, acelea sunt cele mai dureroase. Pentru că, trebuie să le fac față, să fiu puternică, să le supraviețuiesc. Și mi-am demonstrat că pot! Nu pot spune, totuși, că absența ta nu doare... Dar, gândul la tine mă întărește!

Astăzi, ca în fiecare zi, mă gândesc la tine, la faptul că o viață întreagă alături de tine nu îmi este de ajuns. Mi-aș dori o eternitate!