Insomnii în noaptea rațiunii

Gelozie între prieteni

Văd și acum halatul tău care fin și mândru îți mângâia trupul înfrigurat.
De câte ori închideai ochii pentru o secundă,deja ora trei te întâmpina îmbujorată.Se zice că rușinea este printre cele mai puternice sentimente ce provoacă îndoiala să-ți examineze fiecare faptă aparent dreaptă până atunci.
Se pare că tu nu ai acest sentiment întipărit în vene,
Altfel ți-ai fi așternut capul pe pernă și nu ai privi obraznic luna în timp ce se dezbracă,încercând săraca,să-și poarte și ea gândurile pe ritmuri de vals.
Simt eu rușinea în locul tău,
Mai ales când știu că mă părăsești,punându-mă cu grijă pe noptieră...
Te furișezi apoi în noapte,ploaie,frig sau ger,doar ca să poți să-ți fumezi țigara,
Iar odată ce ai aprins-o,au loc toate scenele obscene,atunci parcă văd cum rămâi împietrită,
Privind obsesiv voluptățile lunii.
Tu chiar crezi că nu-i ajung toate stelele ce-i stau pe cap?
Nu mai are nevoie de încă un visător ca tine,savurând-o din priviri...
Ca și cum ea ar fi cufărul plin cu răspunsuri privind enigmele vieții..
Ea nu este nici un obiect,nici o ființă,nu este nimic dar totuși poartă totul de bună voie,
Trebuie să-i fi loial,înțelegător și sincer,
Altfel,crede-mă că în trei vise ar înceta să-ți mai fie cea mai bună prietenă..
De aceea rămân docil,pentru că în ciuda insomniilor tale,
Sunt aici și am să mă las străpuns de vârful peniței,
În fiecare zi în care moartea se apropie tot mai tare de tine.