Jurnalul Unui Tip Ascuns

15

    Wow,nu am uitat niciodata chipul acela angelic,parul blond si ochii aia de cristal.
Hah,parea o fantezie,imi facea tot felul de filme in cap cu ea,era de'a dreptul genial.
        Nu stiu ce era...adica ce simteam pe atunci,dar stiu ca nu imi dadea pace.
Ma gandeam doar la ea,am inceput sa ii scriu poezii anonime,trandafiri...eram nebun dupa ea.

     Imi era asa de rusine..Partea nasoala era ca eu sunt badboy-ul scolii,nu vroiam sa imi stric reputatia.
Mereu se uita la mine,ba imi dadea semne ca ma ppace,ba ca nu ma place,in mintea mea era un haos teribil.
  
       Ii scriam poezi si biletele de dragoste si ma semnam Domnul R'.
Ceva din mine imi spunea ca ea stia despre poezi,stia ca eu le scriam.Dar ceva din mine imi spunea ca nu stie.

    Intr-o zi cand mergeam la scoala...aveam fata posomorata si vremea era rece,abia se terminase ploaia.Ea era la geamul clase-i ei si imi facea cu mana.Wow...habar nu aveam cum sa reactionez,ma simteam pus in colt si lovit in stomac...

   Dar apoi ,dupa un timp murise matusa mea si la inmormantare venise un coleg de-al ei...m-a tot tocat la cap paa am recunoscut ca eu sunt cel ce scria poeziile,i-am spus sa nu raspandeasca zvonul dar...pana la urma s-a aflat ca eu eram Domnul R',imi era atat de rusine...Gura sparta...

     Eu tot negam dar...nimeni nu ma credea,stii...niciodata nu am putut sa ii spun ca o plac sau macar sa ma uit la ea si sa ii zambesc.Pana intr-un final cand am vorbit cu ea,dar era prea tarziu...ea nu mai simtea nimic pentru mine.
    Si acum ma gandesc la ea uneori cand ploua,sper doar ca ea sa fie fericita acolo unde e.Si daca ar stii ca ea a fost...si va fi prima mea dragoste.In fine,mereu o voi pastra aici,intr-un colt al mintii mele bolnave.

    Semnat :DOMNUL R'