Gangsta / PAUZĂ

Capitolul 1

-Tata, tu chiar vrei să pierd cea mai tare petrecere din oraş pentru petrecerea ta „de afaceri”? l-am întrebat mimând ghilimele prin aer la ultimele două cuvinte.

Dimitri, fratele meu mai mare, stătea într-un colţ al camerei şi chicotea. M-am uitat urât la el, ceea ce l-a făcut să chicotească şi mai mult. Oamenii ăştia doi mă scot din sărite.

Mi-am pus mâinile pe biroul tatălui meu şi m-am aplecat uşor, prividu-mi părintele în ochii săi negrii. El îmi întoarse privirea, hotărât.

-Arabella, vei merge cu mine şi cu fratele tău, fără alte discuţii. Nici măcar nu ai cu cine să mergi la acea petrecere de care spui tu. Fratele tău nu vrea să meargă.

-Oh, şi trebuie să merg cu gărzile după mine? Am 17 ani, tata! Pot să îmi port şi singură de grijă, am ţipat trântind cu palma în biroul de lemn roşcat.

Tata s-a ridicat calm. S-a apropiat de mine, luându-mi o şuviţă de păr şi trecându-mi-o după ureche.

-Vei veni cu noi la acea petrecere. Conversaţia asta s-a terminat. Du-te şi îmbracă-te, îmi spuse şi ieşi din birou.

Dimitri începu să râdă ţinându-se de burtă. Am căutat în jurul meu ceva cu care să arunc, dar singurele obiecte din jurul meu erau un laptop şi un teanc de hârtii. Am ţipat nervoasă, şi am plecat în camera mea. Am trântit uşa şi am încuiat-o în urma mea.

O rochie neagră era aşezată frumos pe patul meu. Am privit-o cu ură, fără să o examinez mai mult.

-Petrecere idioată, am mormăit în timp ce am intrat în baie.

Am scăpat de hainele de pe mine şi le-am aruncat în coşul de rufe. Aveam nevoie de un duş înainte să plec. Picăturile fierbinţi de apă îmi relaxau fiecare părticică de piele. Am ieşit din baie cu un prosop negru înfăşurat în jurul meu. Am început să îmi perii părul negru şi lung, în timp ce mă plimbam prin cameră. M-am aşezat apoi pe scaunul de la măsuţa de toaletă, privindu-mi nesigură fardurile. Am ales un fard negru, tuş şi rimel, şi puţin sclipici arginitiu pe deasupra, apoi mi-am accentuat forma buzelor cu ruj roşu.

M-am ridicat, desprinzându-mi prosopul şi lăsându-l să cadă pe covorul albastru. M-am îmbrăcat cu o lenjerie de corp neagră şi m-am apropiat de pat. Am luat rochia în mână şi am început să o analizez. Nu arăta rău deloc. Nu avea bretele şi se prindea la spate cu două funde. Nu era foarte pompoasă, dar nici strâmtă. În faţă era scurtă şi în spate era lungă până jos.

Am zâmbit. Ştiam că nu tata o alesese, el nu îmi nimereşte niciodată gusturile, dar gestul contează. Am tras-o pe mine, apoi m-am încălţat cu o pereche de pantofi cu toc, argintii. Părul l-am aranjat în câteva bucle rebele, apoi mi-am luat pe deasupra rochiei o geacă negră de piele, mai scurtă, şi am ieşit din cameră.

În holul de la intrare mă aşteptau cei doi membrii ai familiei mele şi două gărzi de corp. Tata zâmbi mândru când mă văzu. M-am uitat urât la el, apoi la Dimitri.

-Să ştiţi că tot nu mă încântă ideea acestei petreceri, am spus trecând pe lângă ei cu capul ridicat.

Am ieşit afară din casă, iar în curte era parcată o limuzină neagră. Mi-am dat ochii peste cap, amuzată. Nici nu mă aşteptam la altceva. Soarele apunea greu, lăsând loc lunii care se observa deja vag printre nişte nori gri. Vântul bătea încet, dar tot îţi aducea un fior pe şira spinării. Am intrat în maşină înainte să încep să tremur de frig.

Drumul nu a fost foarte lung. Maşina s-a oprit în faţa unui restaurant ce semăna cu un palat. Am chicotit, acompaniată de fratele meu, care a ieşit înaintea mea şi mi-a deschis portiera. Am ieşit şi eu şi am refuzat propunerea de a intra la braţul lui, râzând. L-am auzit pe tata când i-a spus să stea cu ochii pe mine şi am mormăit ceva doar pentru mine.

În interior era deja plin de feţe necunoscute mie. Am plecat de lângă fratele meu, luându-mi un pahar de şampanie. Am mers până într-un colţ liber din sală şi m-am sprijinit de perete. Simţeam cum unii ochi mă privesc, dar am continuat să privesc sala indiferentă.

Într-un colţ era un bufet, iar în camera alăturată era sala de mese. De tavan erau agăţate candelabre mari de argint. Gresia era albă şi foarte curată, iar tapetul era roz pal, cu o margine alcătuită din nişte biluţe ce semănau cu nişte perle.

Luam înghiţituri mici din băutura uşor acidulată.

-Tu eşti comoara marelui Grey?

Mi-am ridicat privirea confuză. În faţa mea stătea un băiat ce părea de vârstă apropiată mie. Zâmbea misterios şi mă analiza din cap până în picioare. Era îmbrăcat cu o pereche de blugi, un tricou şi un sacou, toate negre. Părul său brunet era ciufulit, dar într-un mod elegant. Am chicotit, zâmbind.

-Comoara marelui Grey? am repetat râzând. Mai degrabă durerea lui de cap.

El râse. Un râs gros, la fel ca vocea lui. Nu părea de pe aici, probabil era adus cu forţa, la fel ca mine.

-Nu prea te potriveşti cu decorul. Ai venit aici de bună voie? L-am întrebat privindu-l fix.

-Nu, normal că nu. Aş da orice să plec de aici, îmi răspunse râzând.

-Ştiu o petrecere de o mie de ori mai bună decât asta. Ai chef de o mică escapadă?

-Nu se va supăra tăticul pe tine?

-Cui îi pasă? am spus râzând şi ridicând paharul de şampanie uşor. Dacă eşti tentat, am continuat, ne vedem după discursul tatălui meu la intrare.

Am plecat de lângă băiatul al cărui nume nu îl ştiu, spre centrul încăperii. Tatăl meu era foarte concentrat la convorbirea cu Dimitri. Lângă fratele meu stătea o fată şatenă, îmbrăcată într-o rochie roşie, scurtă şi strâmtă. M-am apropiat de ei subtil.

-Ingrid, asta e o petrecere de afaceri, nu o petrecere de a noastră, am spus abţinându-mi chicotul.

Şatena se întoarse cu faţa spre mine, apoi începu să râdă şi mă luă în braţe.

Ingrid Snow. Cea mai bună prietenă a mea, iubita lui Dimitri. Pare ceva imposibil, chiar şi pentru mine, dar franţuzoaica asta mă completează perfect.

-Cum a fost la mătuşa ta? o întreb înghiontind-o uşor.

-Nasol. Dar măcar am mai vizitat şi eu Franţa, îmi răspunde strâmbându-se.

Am continuat să vorbim până când am fost întrerupte de vocea groasă a tatălui meu. Ne-am întors cu faţa spre el. Mulţimea se adunase în jurul lui, iar el se pregătea să îşi înceapă discursul. Tuşi de două ori, apoi afişă un zâmbet fermecător şi începu să se vorbească despre afacerea lui – de care eu nu ştiu prea multe, dar nici nu mă interesează. L-am observat pe băiatul misterios de mai devreme prin mulţime, privindu-mă fix.

Am profitat de faptul că toată lumea şi-a îndreptat atenţia spre tata, şi m-am strecurat afară, trăgând-o pe Ingrid de mână după mine.

-Nu ai de gând să rămâi aici, aşa-i? Mă întrebă chicotind.

-Sunt atât de previzibilă? Am întrebat-o la rândul meu, cu o inocenţă falsă.

-Nu. Doar că te cunosc eu prea bine.

Am început amândouă să râdem, apoi ea adăugă:

-Nici eu nu vreau să rămân. Vrei să te duc cu maşina până la petrecerea aia din campus?

-Nu, du-te înainte. Eu aştept pe cineva.

Ingrid mă privi uimită, dar i-am făcut semn să plece mai repede. Afară se întunecase, iar vântul bătea mai tare decât înainte. Părul îmi zbura în toate părţile şi mă gândeam că ar trebui să renunţ la idee şi să intru înăuntru, dar am renunţat la idee când am simţit două braţe pe şoldurile mele şi un miros de parfum cunoscut. Am zâmbit, stând în continuare cu spatele.

-Hm, băiatul misterios. Pentru o secundă am crezut că eşti prea laş ca să vii cu mine.

-Îmi pare rău dacă te-am făcut să aştepţi, îmi spuse încet, apropiindu-şi buzele de gâtul meu.

Eu am făcut un pas înainte, lăsându-l nedumerit, şi am început să cobor scările încet.

-Sper că ai o maşină cu care să mergem până la petrecere, i-am spus continuând să merg.