Cântece, poezii, versuri fără noimă

Stelele

Tu aduni lacrimi în ochii,
Nu mai pot să ţi le șterg,
Emoţiile te rănesc continu,
Dar stai calma, mă simt la fel,

Te-ai ataşat, a durut destul,
Acum pleci, drumul îl păşeşti,
Aduni din nou tot, doare,
Iar eu mă simt la fel,

Chiar dacă sunt sute de stele,
Nu strălucesc îndeajuns să te văd,
Chiar dacă inima îmi e bucăţi,
Încă simt, încă văd că trăiesc,
Am căzut, am să mă ridic cândva,
Am să sper, când stelele nu te zăresc,

Stai în întuneric, e locul tau special,
Nu te vede nimeni, suspini, plângi amar,
Te uiţi la stele, dar fără să visezi,
Zâmbeşti la nimic, şi încă speri...

Te doare, la fel și pe mine,
În anii grei, speranţa nu-i pentru nimeni,
Inima ţi-a rămas părăsită,
Lăsată în dureri, sătulă să simtă,

Chiar dacă sunt sute de stele,
Nu strălucesc îndeajuns să te văd,
Chiar dacă inima îmi e bucăţi,
Încă simt, încă văd că trăiesc,
Am căzut, am să mă ridic cândva,
Am să sper, când stelele nu te zăresc,

La asfinţit dispari, lăsând stelele să te acopere,
Eşti una din ele, dar nu străluceşti,
Încă mă uit la tine, dar nu te zăresc,
Devin la fel, o stea ce se stinge...

Dispărem la asfinţit, dispărem la apus,
Nu strălucim, suntem doar fantasme,
Ne stingem ca focul, întrun univers paralel,
Din sutele de stele, doar noi nu ne vedem...

Chiar dacă sunt sute de stele,
Nu strălucesc îndeajuns să te văd,
Chiar dacă inima îmi e bucăţi,
Încă simt, încă văd că trăiesc,
Am căzut, am să mă ridic cândva,
Am să sper, când stelele nu te zăresc,