Dramione [FINALIZATĂ]

Viata mea e împlinită

Cu inima sfâșiată,  lăsată de izbeliște,  lăsată să putrezească, stau și aștept ca tu să vi și să-mi spui ca ce - ai spus a fost o glumă și ca de fapt ai vrut să-mi spui că mă iubești,  dar asta este imposibil.

Madame Pomfey vine lângă patul meu și îmi dă o lingură dintr-un sirop cu gust de peste stricat și-mi spune să stau liniștită și-mi voi reveni.

Stau pe pat și mă gândesc,  oare ghicește cineva la cine?

Mă gândesc la tine , la cum atunci când vom termina anul nu voi mai putea nici sa sper că mă vei plăcea,  pentru că atunci eu și Ron vom deveni o familie , iar probabil atunci fata aceea va deveni doamna Malfoy , al doilea cel mai frumos nume de pe pământ după Draco Malfoy , normal.

După două ore de depănat amintiri,  Harry și Ron intră grăbiți pe ușă.

-Of , Mione ce mă bucur că ești bine ! spune Ron și mă sărută ușor .

-Hermione , am aflat că te simți rău,  ce s-a întâmplat?

-Va spun eu ce s-a întâmplat!  spui tu , iubire , intrând pe ușă ținând în brațe un buchet mare de flori , oare sunt ale mele ?  e  foarte  improbabil sa fie adevărat.

-Vai , Malfoy , nu avem nevoie de ajutorul tău, mulțumim! spune Harry cu scârbă în glas , iți spune ție,  tu care ești perfect , câteodată nu îi înțeleg le brunetul și roşcatul de langa mine , tu ești minunat , ei de ce nu pot vedea asta?

-Voi nu , dar ea da! spui și arăți către mine .

-Ce vrei să spui? întreabă Ron iar tu vi către mine , te apropii și mă săruți,  buzele tale sunt la fel de perfecte ca și tine,  mă iei în brațe și mă conduci spre ieșirea din aripa spitalului.

-Am vorbit cu Madame Pomfey și a spus că poți pleca ! imi șoptești la ureche .

-Malfoy , lasa-mi iubita îmi pace ! striga Roşco....adică Ron spre tine , tu , te uiți la el și începi să râzi.

-Iubita ta? Ea pe mine mă iubește  săracule , dacă nu mă crezi intreb-o!  spui și îmi faci inima să tresară.

-Hermione,  este adevărat îl iubești?

-Normal că mă iubește,  oricine ar alege intre noi doi , m-ar alege pe mine !

-Da Ron , îl iubesc ! spun încet pentru că din cauza emoțiilor provocate de iubirea mea am rămas mută.

-Atunci plecați,  sunteți liberi , dar Hermione să ști că atunci când îți va face ceva rău și vei avea nevoie de cineva eu voi fi mereu aici pentru tine! spune Ron.

-Hai gata cu prostiile , nu am sa-i fac nimic rău,  și până la urmă,  e vrăjitoare majoră,  e deșteaptă,  se descurcă și singură.

Noi doi , în sfârșit există un noi doi,  ieșim pe ușa iar tu mă conduci spre o cameră,  recunosc camera , e Camera Necesității .

După e ai rostit ceva imperceptibil pentru mine mai luat pe sus în stil mireasa și am intrat în cameră .

Camera era simpla , avea un pat și un dulap . M-am uitat la tine întrebător în timp ce m-ai pus ușor pe pat .

-Probabil te întrebi de ce te-am adus aici , nu? mă întrebi cu vocea ta sublimă.

-Da! șoptesc eu .

- Deci hai să începem, e o poveste lungă dar înainte trebuie sa-ti spun ceva ...

-Te rog ! spun facandu-i un semn lin cu mâna pentru a continua.

-Te iubesc Hermione !

Inima mea s-a oprit , as vrea să tip cât pot de tare că și eu te iubesc .

Astăzi în sfârșit mi-am atins maximul  de fericire . De acum pot să mor liniștită,  pentru ca buzele tale le-au atins pe-ale mele. De astăzi viața mea e împlinită.

Hi , capitolul urmator va fi povestirea spusă de Draco , da... sper că va place cartea ,eu vă promit ca voi posta cel puțin un capitol pe săptămână.